Emigranții, soluția Comisei Europene pentru corectarea prăbușirii demografice a Europei

0
0

Cel puțin, pentru asta pledează vice-președinta Comisiei Europene, doamna Dubra Suica într-un interviu pentru EURACTIV.

FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Argumentul său, cum puteți vedea și dvs., este simplu și pragmatic: „Conform prognozelor, în 2070 Europa va reprezenta doar 4% din populația lumii. Trebuie să luăm în calcul acest raport. Și acesta este motivul pentru care ne interesează demografia globală...”, explicând că există diverse programe pentru susținerea financiară a Statelor membre, a regiunilor, orașelor și municipiilor pentru a fi mai bine dotate cu infrastructurile care să ofere rezidenților în UE „o viață mai prosperă”. Din punctul de vedere al Comisiei Europene, zonele rurale din Europa ar putea să fie astfel repopulate, lucru extrem de important deoarece aceste formează 80% din suprafața totală UE, nu adăpostesc decât o treime din populația de pe continentul nostru.

Are dreptate să se sperie în ce privește echilibrul demografic din Europa?

Cu certitudine, populația îmbătrânește și tendința nu pare posibil de schimbat în contextul actualelor politici sociale și al efectelor pe termen lung și foarte lung al actualelor tendințe de intrare în zona sărăciei și incertitudinilor sociale pentru un număr relativ important de persoane oricum aflate potențial în categoriile de risc. Anul trecut, peste o cincime (20%) din populația UE era în vârstă de 65 de ani și peste această vârstă. Conform acestor previziuni, ponderea persoanelor cu o vârstă d cel puțin 80 de ani  va crește în perioada2021-2100 de două ori și jumătate, adică de la 6% la 14,6%.

Sursa: Eurostat
Sursa: Eurostat

Tehnic vorbind, asta este realitatea în date și cifre. Din acest punct de vedere, raționamentul Comisiei Europene este justificat deoarece, dacă Europa nu-și poate genera propria sa creștere demografică, atunci trebuie deschise porțile. Dacă aveți cum vreun dubiu, mai priviți din nou „arborele demografic” al continentului nostru și veți avea imaginea unui dezastru anunțat.

Întrebările încep din momentul în care s-ar pune problema unei analize complementare, după părerea mea absolut necesară, care să vadă care ar fi consecințele extinse, la nivel de generații, a unei asemenea mișcări care ar putea să atingă o amploare fără precedent în istoria continentului nostru.

Schimbarea echilibrului demografic, cu asemenea viteză și în dorința de a găsi o soluție urgentă la o criză existențială, s-ar putea să genereze consecințe care să presupună schimbarea unor modele tradiționale de dezvoltare.

În orice caz, dacă, așa cum spune acum Comisia Europeană, ideea ar fi o repopulare urgentă a zonelor rurale, emigranții legali care vor sosi vor aduce cu ei propriile modele de lucru în zone agricole, tipologii noi de existență și comportament pentru care încă nimeni nu știe cât sunt pregătite statele și regiunile să conviețuiască. 

Nu este vorba nicidecum de xenofobie sau rasism, ci de un alt tip de calcul privind implantarea masivă de comunități de imigranți. Căci, atenție, ce spune acum Comisia Europeană este cu totul diferit de politica de până acum a acceptării emigranților legali sau a celor care depun cereri de azil, veniți din zone de război și având nevoie de asistență umanitară. Acum e vorba despre porți deschise foarte larg, ca parte a unui program european, cu zeci de milioane de oamenii care să contribuie la refacerea echilibrului nostru demografic și care să intre instantaneu în sistemele europene de protecție socială și asistență socială. Le avem oare pregătite pentru un asemenea șoc uriaș, le putem oare adapta?

Dar, în definitiv, chiar și asta este rezolvabil în măsura în care va exista un efort acceptat de toate Statele Membre și cu o alocare extrem de importantă și pe termen foarte lung de fonduri comunitare.

Unde mi se pare că apare o problemă extrem de sensibilă este în zona în care, inevitabil, se vor produce ciocniri între modele culturale, inclusiv între bisericile europene în scădere accentuată de impact social și cele care urmează să apară aduse de noile populații extrem de activ în acest domeniu. Apoi, mereu conex, va trebui complet regândită problema educației școlare, profund reformată pentru a face față cerințe cu totul nou ale populațiilor aduse pentru refacerea echilibrului nostru demografic deoarece este limpede că, destul de rapid, urmează ca numărul copiilor din familii autohtone să fie depășit cu mult de cei proveniți din noile familii foarte tinere și cu tradiția de a avea cel puțin câțiva copii.

Pe fond, întrebarea care ar trebui lămurită foarte bine înainte de a da drumul unui program ca cel de care vorbește Comisia Europeană este dacă există și estimarea, pe bază de studii aprofundate, a capacității Statelor Membre de a crea propriile programe naționale de asimilare culturală, socială pe baza ofertei specifice din partea pieței de muncă. În acest sens, putem vedea acum care sunt efectele – cu succes limitate – ale programelor naționale de asimilare a emigranților din diverse State Membre, cu toate probleme aferente. Cum s-ar putea face asta acum la nivelul întregii Europe?

Desigur, ceva trebuie făcut pentru a repara evoluția negativă a echilibrului demografic, dar, cel puțin din punctul meu de vedere, nu cu orice preț ca inițiativă lansată în plină suprapunere de crize. Ușile emigrației masive se pot oricând deschide, dar de închis, cine le poate închide la nevoie și cu ce risc?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite