Duda este pentru noi, un fel de Camilla doi!

Vestea retragerii titlului de „Principe al României“ şi a calificativului de „Alteţă Regală“, precum şi scoaterea de pe lista succesiunii a lui Nicolae de către bunicul său Mihai de România a surprins opinia publică.

Nimic nu anunţa o despărţire atât de brutală (chiar dacă nu în cuvinte sau gesturi), după doar patru ani, de un personaj pitoresc care dădea un pic de culoare unei Case Regale opace şi inexpresive, de care românii se simt tot mai puţin legaţi. Nici măcar şuşotelile referitoare la neînţelegerile dintre Nicolae şi Duda nu dădeau senzaţia că o ruptură de asemenea amploare este posibilă. Respectul pe care îl avem pentru personalitatea istorică a regelui Mihai de România este umbrit, mai ales după coabitarea acestuia cu regimul Iliescu – Năstase, de incapacitatea fostului monarh de a coborâ printre oamenii de rând. Nu fizic, ci simbolic. Merele, nucile şi feliile de cozonac, împărţite de sărbători la Săvârşin par un ritual mecanic, lipsit de emoţie şi naturaleţe, iar imaginile cu regele Mihai, principesa Margareta sau a lui Radu Duda par a fi nişte fresce de Evul Mediu, în care intangibilii cu „sânge albastru“ îşi pleacă, părinteşte, privirea către muritorii de rând venit să-i colinde. Nicolae, chiar dacă încă neintegrat mental şi lingvistic în societatea românească, reprezenta altceva, era o altfel de legătură stabilită între Casa Regală şi, implicit regele Mihai, cu românii. Avea potenţial. Un potenţial pe care o casă regală, modernă şi lipsită de dogmatism, ar fi putut să-l exploateze la maxim. Un principe care comanda pizza, sau străbătea cu bicicleta mii de kilometrii, care încerca să se integreze într-o lume complet străină pentru el, descoperită la vârsta de 25 de ani, era un personaj interesant, cu ceva omenesc în comportament. Oricum, mult mai interesant decât Radu Duda, un individ care se integrează prea bine în rolul de „principe consort“, încât te face să zâmbeşti amar de fiecare dată când îi vezi mina serioasă. Un personaj care te face să te întrebi permanent: Ce rol joacă?

Nicolae avea avantajul unui pedigree curat, cel puţin în ceea ce priveşte implicarea sa în bălăceala politică dâmboviţeană, de care Duda nu este deloc străin. Aparţinea unei alte generaţii, unui alt tip de oameni cu „sânge albastru“. Putea fi un William, ori un Harry, sau o combnaţie între cei doi. Nu a fost să fie! Poate mai târziu o să aflăm şi motivele. Un lucru devine din ce în ce mai sigur: Duda este pentru noi, ceea ce este Camilla pentru britanici. Orice ar face sau nu face, e antipatic!