Declinul Democraţiei - „A trăi în siguranţă” versus „A trăi în libertate”

Franţa a avizat Consiliul Europei că măsurile ce decurg din starea de urgenţă instituită după atacurile teroriste de pe 13 noiembrie ar putea implica suspendarea respectării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, autorităţile de la Paris invocând chiar o prevedere din această convenţie ce permite întreruperea aplicării ei în anumite circumstanţe excepţionale. (AGERPRES)

Această ştire de presă poartă cu sine, dincolo de cuvinte, chipul unui monstru cumplit - Anti-democraţia - născut, de această dată, nu în taberele ISIS din deşertul sirian, ci în cancelaria guvernului unei ţări europene democratice care a dăruit umanităţii, în august 1789, un document esenţial pentru naşterea lumii libere: Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului.

După seria atentatelor sângeroase de la Paris, din 13 noiembrie - şi trebuie să spunem, bizar de lejer organizate şi executate, în contextul în care serviciile secrete franceze (şi nu numai!) erau bine informate în legătură cu riscul extrem de mare al comiterii unor astfel de acte teroriste pe teritoriul european - cuvântul de ordine în Vestul Uniunii Europene este FRICA!

O frică nu atât indusă de ameninţările ISIS, cât mai ales întreţinută de măsurile militare "pe picior de război" adoptate de serviciile anti-teroriste şi de securitate ale unor state europene, precum Franţa, Germania sau Belgia. Frica de noi atentate este folosită pentru justificarea acţiunilor poliţieneşti declanşate de guverne, în numele siguranţei publice, mergând chiar până la o posibilă suspendare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, aşa cum doreşte Franţa.    

În Uniunea Europeană, combaterea terorismului ISIS trece la un nou nivel de gravitate - apariţia unui contra-terorism cel puţin identic de nociv pentru democraţie şi cu un grav potenţial criminal, promovat de autoritatea statală împotriva propriilor cetăţeni, prin degradarea până la suspendarea parţială sau totală a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. O asemenea sfidare a sistemului democratic, într-o ţară din lumea aşa-zis liberă, s-a manifestat până acum doar în SUA, prin controversatul şi anti-democraticul "Patriotic Act", promovat de Preşedintele G.W. Bush în octombrie 2001, după atentatele de la WTC, şi ulterior extins ca valabilitate până în iunie 2015, de Preşedintele Barack Obama.   

Aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului poate fi suspendată de statele semnatare, în temeiul Articolului 15 "Derogarea în caz de stare de urgenţă", din convenţie, care precizează următoarele:

"1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice Înaltă Parte Contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta Convenţie, în măsura strictă în care situaţia o impune şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional. 2. Dispoziţia precedentă nu permite nicio derogare de la articolul  2 (Dreptul la viaţă), cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la articolele 3 (Interzicerea torturii), 4 (Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate) paragraful 1 şi 7 (Nicio pedeapsă fără lege). 3. Orice Înaltă Parte Contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze Secretarul General al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi dispoziţiile Convenţiei devin din nou deplin aplicabile."

Care sunt drepturile şi libertăţile pe care guvernul Franţei (Matrix?) poate (doreşte?) să le suspende, folosindu-se de derogarea în caz de stare de urgenţă oferită de art.15 din Convenţie?

Sunt cele prevăzute la articolele: 5 - Dreptul la libertate şi siguranţă, 6 - Dreptul la un proces echitabil, 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, 9 - Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, 10 - Libertatea de exprimare, 11 - Libertatea de întrunire şi de asociere, 12 - Dreptul la căsătorie, 13 - Dreptul la un recurs efectiv, 14 - Interzicerea discriminării.

La aceste articole se pot adăuga şi cele prevăzute în Protocoalele adiţionale Convenţiei, semnate ulterior, astfel că orice guvern care suspendă aplicarea Convenţiei, în temeiul art.15, poate suspenda, implicit, pe lângă drepturile şi libertăţile amintite, şi pe următoarele: Protocol adiţional la Convenţie, articolele: 1 - Protecţia proprietăţii, 2 - Dreptul la instruire, 3 - Dreptul la alegeri libere; Protocol nr.4, articolele: 1 - Interzicerea privării de libertate pentru datorii, 2 - Libertatea de circulaţie, 3 - Interzicerea expulzării propriilor cetăţeni, 4 - Interzicerea expulzării colective de străini; Protocol nr.7, articolele: 1 - Garanţiile procedurale în cazul expulzărilor de străini, 2 - Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, 3 - Dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară, 5 - Egalitatea între soţi; Protocol nr.12, articolul 1 - Interzicerea generală a discriminării.

Intenţia Franţei de a suspenda aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului reprezintă un pericol extrem de mare pentru drepturile şi libertăţile cetăţenilor europeni. Va fi urmat exemplul guvernului francez şi de alte guverne europene? Va fi infestată, într-o finală cădere în comă profundă, Uniunea Europeană de această isterie anti-teroristă care nu poate duce decât la instaurarea unui sistem nedemocratic, al cărui singur comandament ar fi "renunţă să trăieşti în libertatea pentru a avea şansa să trăieşti în siguranţă"?

Situaţia de criză profundă în care a intrat societatea democratică din Uniunea Europeană, mă determină să caut şi să recitesc "1984", celebra scriere a lui George Orwell. Vă ofer, spre meditaţie, câteva idei exprimate în această carte, chintesenţă a filosofiei oricărui sistem totalitar, indiferent că se îmbracă în haina fundamentalismului religios, a egalitarismului comunist sau a democraţiei capitalismului global.

În societatea "Fratelui mai mare", imaginată de Orwell, "Războiul este pace!", "Libertatea este sclavie!", "Ignoranţa este putere!", are loc, altfel spus, o răstălmăcire, o pervertire a valorilor umane şi o subordonare a acestora intereselor "Fratelui mai mare". 

Într-o astfel de societate, războiul are un rol esenţial în controlul maselor, pentru că „Principalul scop al războiului modern este acela de a consuma produsul maşinii fără a ridica nivelul de trai. Într-o lume în care fiecare ar fi muncit puţine ore pe zi, ar fi posedat o maşină ori chiar un avion, într-o astfel de ipotetică lume, forma cea mai evidentă, şi poate cea mai importantă de inegalitate ar fi dispărut. Până la urmă, o societate ierarhizată, nu este posibilă decât bazată pe sărăcie şi ignoranţă. Războiul este calea prin care se distrug în bucăţi, se dispersează în aer sau se îneacă la fundul mării lucruri ce i-ar face pe oameni să se simtă confortabil şi prin urmare să devină prea inteligenţi.” 

O societate în care "Libertatea este sclavie" este modelată nu atât prin legi scrise, cât mai ales printr-o nouă modalitate de comunicare între indivizi - este ceea ce Orwell numeşte "Nouvorbă". Scopul "Nouvorbei" este "atât acela de a oferi un mijloc de exprimare a concepţiei despre lume şi obiceiurile mentale proprii adepţilor devotaţi ai Regimului, cât şi, în acelaşi timp, de a face imposibil orice alt mod de gândire. Intenţia este ca, atunci când Nouvorba va fi adoptată, o dată pentru totdeauna, iar Vechivorba uitată, o idee neortodoxă – adică o idee divergentă faţă de principiile Regimului – să fie literalmente de neconceput, cel puţin în măsura în care gândirea se bazează pe cuvinte.”

Ignoranţa devine putere pentru că Nouavorbă corespunde unui nou concept filosofic, parte a ideologiei promovate de "Fratele mai mare", anume acela de "Dublugândit". Acest concept "reprezintă capacitatea de a stoca în minte, concomitent, două convingeri care se exclud reciproc, şi de a le îmbrăţişa pe amândouă în acelaşi timp. Un gânditor al Partidului ştie în ce direcţie trebuie să-şi modifice amintirile; prin însuşi acest lucru, el este conştient că joacă feste realităţii, dar, prin intermediul dublugânditului, el se şi asigură că realitatea nu a fost violată. Acest întreg proces trebuie să fie şi conştient, altminteri nu s-ar desfăşura cu precizia necesară, şi inconştient, altfel ar atrage după sine un sentiment de falsitate la început, apoi de vinovăţie.” 

Conceptul "Dublugândit" este cuprins, aplicat de un cuvânt cheie, acela de "Negrulalb", cuvânt care deţine două semnificaţii mutual contradictorii. Aplicat unui opozant al Regimului/Partidului, semnifică obişnuinţa de a susţine fără reţinere că negrul este alb, în contradicţie cu faptele reale. Aplicat unui membru al Regimului/de Partid, semnifică o dorinţă loială de a spune ca negrul este alb atunci când disciplina de partid o cere. Dar înseamnă de asemenea abilitatea de a crede că negrul este alb şi de a uita că cineva a crezut vreodată contrariul. Acest lucru necesită o continuă alterare a trecutului, făcută posibilă de către sistemul gândirii care cuprinde cu adevărat tot ceea ce rămâne, şi care este cunoscut în Nouavorbă ca şi dublăgândire. Dublagândire este de fapt puterea de a păstra două credinţe contrare în mintea cuiva în mod simultan, şi amândouă să fie acceptate."

Însă nimic nu este posibil de înfăptuit în domeniul ingineriei sociale, mai ales un regim totalitar, dacă nu poate fi aflată forţa prin care un om renunţă la propria personalitate, la propriile interese, la modul său de viaţă şi de gândire. Unul dintre personajele din "1984", anume liderul de Partid, Emmanuel Goldstein exprimă cu cinism şi sintetic argumentul suprem cunoscut şi folosit de toate sistemele totalitare, văzute şi nevăzute, din istoria umanităţii: 

„Ascultarea nu ajunge. Dacă nu-l faci pe om să sufere, cum poţi fi sigur că ascultă de voinţa ta şi nu de-a lui? Puterea constă în a-l umili şi a-i provoca durere. Ai putere atunci când rupi conştiinţa omului în bucăţi, iar bucăţile vii le rearanjezi în forme noi, pe care tu însuţi le hotărăşti”

Lumea noastră se poate prăbuşi într-o prăpastie adâncă şi întunecată, spre un faliment general şi ireversibil al civilizaţiei, aşa cum acesta este descris în "1984". Posibil că pe scara veşniciei, de acest moment teribil ne mai despart doar câteva microsecunde cosmice. Totuşi, încă avem speranţă. În lumea noastră există o putere de care "Fratele mai mare", Diavolul, se teme şi pe care încearcă, de la începuturile timpului, să o anihileze - lumina dumnezeiască din sufletele noastre:

"Oamenii care sunt sub acelaşi cer sunt la fel peste tot – în întreaga lume, miliarde de oameni la fel. Oameni care nu ştiu unii de existenţa altora, despărţiţi de ziduri de ură şi minciună, oameni care nu au învăţat să gândească, dar care păstrează în inimile, în pântecele şi în muşchii lor, puterea care într-o zi va răsturna lumea". (1984)