Cum ar putea arăta Federaţia Rusă după războiul din Ucraina?

0
0

Faptul că Federaţia Rusă este astăzi într-un moment foarte delicat - izolată de restul lumii, cu o economie în suferinţă, cheltuind enorm pentru armată, dominată de serviciile secrete, cu un regim totalitar şi cu sute de mii de cetăţeni dorind să scape de mobilizare, în timp ce zeci de mii au murit deja în cele aproape 10 luni de război în Ucraina - nu este un secret pentru nimeni. Depresia şi anxietatea au devenit dominante în societate, războiul şi-a pus amprenta inconfundabilă asupra tuturor. În aceste condiţii, ruşii din Federaţia Rusă şi cei din diaspora se gândesc tot mai mult cum va arăta ţara lor în epoca de după Putin. Dacă lucrurile sunt lăsate să meargă de la sine, nu cumva la putere va veni un lider şi mai autoritar, susţinut de un regim şi mai violent? O schimbare din interior, prin alegeri libere, este practic imposibilă. Navalnîi este la închisoare, cu posibilităţi limitate de a lua legătura cu exteriorul. Opozanţi cunoscuţi ai regimului Putin, precum Hodorkovski sau Kasparov, se află în străinătate şi încearcă a construiască o opoziţie unită. Mai multe canale media de limbă rusă emit din statele baltice - însă accesul cetăţenilor ruşi la mesaje alternative propagandei este deocamdată extrem de limitat.

Pe măsură ce Federaţia Rusă se afundă în războiul din Ucraina, nereuşind să-şi atingă niciunul din obiectivele iniţiale, o întrebare apare din ce în ce mai frecvent: cum va arăta Federaţia Rusă după Putin? În subsidiar, se pune întrebarea dacă şi cum se va putea realiza tranziţia la un regim democratic?

În luna noiembrie a avut loc la Jablonna, în imediata apropiere a Varşoviei, prima întâlnire a opozanţilor lui Vladimir Putin, intitulată “Primul Congres al Deputaţilor Poporului din Rusia”. Locaţia a fost aleasă deloc întâmplător: este vorba de locul în care au avut loc negocierile de tip masa rotundă dintre puterea comunistă şi opoziţia anti-comunistă în 1989 care au dus la schimbarea regimului politic şi la organizarea primelor alegeri libere. Titulatura a fost aleasă pentru a sublinia că este vorba de un “proto-parlament” care va lua locul celui în funcţiune, atunci când va cădea regimul Putin. Motivul pentru care a fost aleasă această denumire este că Hodorkovski sau Kasparov nu au participat la întâlnirea de la Jablonna, iar câteva organizaţii anti-Putin au contestat legitimitatea reuniunii. Cel care a organizat această reuniune a fost Ilia Ponomarev, singurul deputat rus din Duma de Stat care a votat împotriva alipirii Crimeii în 2014 şi care s-a refugiat ulterior la Kyiv. Ponomarev a devenit cunoscut în luna august a acestui an, după asasinarea Dariei Dughina, când a afirmat public că în spatele acestui asasinat s-ar afla membrii unei armate de partizani secrete care acţionează în interiorul Federaţiei Ruse. Asasinatul nu a fost revendicat însă de o astfel de grupare, iar Ponomarev a pierdut astfel din credibilitatea sa în rândul altor opozaţi ai lui Putin.

Este însă foarte interesant de prezentat viziunea opozanţilor lui Putin pentru a vedea cum ar arăta o Federaţie Rusă post-Putin. Toţi participanţii de la Jablonna şi-au manifestat sprijnul pentru înlăturarea cât mai rapidă, prin orice mijloace, a lui Vladimir Putin de la putere. După cum a afirmat un participant la această reuniune, din partea organizaţiei Speak up! cu sediul la Londra, preluat de Kyiv Independent, “războiul din Ucraina şi prevenirea războiului în Europa pot avea loc doar dacă Putin şi regimul lui sunt înlăturaţi de la putere”. Datorită acestui motiv, documentul adoptat la Jablonna solicită pacea imediată, demobilizarea armatei ruse şi părăsirea teritoriului Ucrainei de către militarii ruşi - inclusiv Crimeea. Primul act post-conflict ar fi, în această viziune, crearea unui grup pentru investigarea crimelor de război şi plata unor despăgubiri ucrainienilor afectaţi de război, precum şi preîntâmpinarea oricărui viitor “război de agresiune”. De remarcat că opozanţii lui Putin nu amintesc despre Tribunalul de la Haga, nici de un tribunal special pentru Ucraina. Ar prefera ca justiţia rusă să rezolve aspectul răspunderii crimalilor de război? Acest aspect nu este lămurit. Declaraţia reuniunii afirmă doar că “suntem gata să ne coordonăm în numele Rusiei pentru a lucra împreună şi a-i identifica şi pedepsi pe cei responsabili pentru crime de război în Ucraina”.

Ceea ce ar urma în această viziune ar fi “de-putinizarea” Federaţiei Ruse, lustraţia tuturor celor care au sprijinit războiul din Ucraina - persoane din FSB sau jurnalişti aserviţi puterii. Această lustraţie s-ar face prin intermediul unei comisii speciale care ar putea decide dezincriminarea unor persoane care nu au comis crime de război, dacă sunt suficiente dovezi în acest sens, Comisia va lucra pe baza arhivelor serviciilor secrete care vor fi desecretizate pentru a vedea răspunderea fiecărui oficial în declanşarea şi perpetuarea războiului din Ucraina - un obiectiv extrem de ambiţios.

Una dintre marile probleme ale Federaţiei Ruse în acest moment este centralizarea excesivă: regiunile nu sunt deloc autonome, iar puterea de la Moscova decide în cele mai mici detalii. Documentul de la Jablonna face o propunere radicală pentru remedierea acestei situaţii: dizolvarea Federaţiei Ruse şi înlocuirea acesteia cu o “democraţie parlamentrară”. La acest nou stat vor adera voluntar “popoarele” care doresc acest lucru. Din păcate, la atât se rezumă viziunea despre schimbarea regimului politic. Mai mult ca sigur, autorii textului s-au inspirat din destrămarea URSS - însă acest episod istoric ar fi trebuit să dea mai mult de gândit asupra posibilităţilor reale de schimbare dar mai ales asupra limitelor schimbării. De fapt, toate tranziţiile din Rusia din ultimul secol s-au bazat pe promisiunea fermă că va exista o ruptură fermă faţă de trecut dar niciuna nu a fost dusă până la capăt. Există însă un aspect incontestabil: actuala Federaţie Rusă se bazează pe inegalităţi între diferitele părţi componente - republici precum Daghestan sau Buriatia au fost mult mai afectate de mobilizare decât altele - iar acest fapt ar trebui avut în vedere de orice încercare de schimbare a actualului regim politic.

Documentul de la Jablonna este, în viziunea Financial Times, deficitar la capitolul economic. Se vorbeşte despre o analiză a rezultatelor privatizării - proces prost gestionat, din moment ce a permis apariţia oligarhilor şi nu a unei economii de piaţă funcţionale. Mai multe elemente legate de economie nu apar în document. Este expusă opoziţia faţă de reforma controversată a pensiilor iniţiată de Vladimir Putin în 2020 - însă problema gestionării sistemului de pensii, afectat de lipsa resurselor şi de o natalitate în scădere, rămâne indiferent cine se va afla la putere în Federaţia Rusă.

Documentul propune şi crearea unei “Uniuni Anti-Totalitare” care să se opună nu numai regimului Putin dar şi cel al lui Lukaşenko din Belarus, dat fiind faptul că mulţi opozanţi din Belarus, aflaţi în exil, au participat la reuniunea de la Jablonna.

Acest document nu este un program de guvernare detaliat, nici o strategie bine pusă la punct de înlăturare de la putere a lui Vladimir Putin. Reprezintă totuşi un prim pas într-un teritoriu total necunoscut - cum va arăta Rusia post-Putin. În ciuda unor ambiguităţi precum cele semnalate, documentul propune o viziune nouă despre cum ar trebui să se producă schimbarea de regim la Moscova. Alternativa la Prigojin şi Kadîrov există şi se exprimă public, după cum vedem.

Este adevărat că schimbări de regim în Rusia s-au produs în urma unor idei ale opozanţilor politici aflaţi în exil, precum Lenin care credea la începutul anului 1917 că revoluţia bolşevică nu are nicio şansă. Totul depinde de o conjunctură internaţională care poate fi sau nu favorabilă unei schimbări de regim politic în Federaţia Rusă. Această ţară poate repeta, în diferite forme, trecutul său caracterizat prin impredictibilitate. Important este ca ciclul dictaturâ - război civil, prezent de peste 100 de ani în Rusia, să se întrerupă la un moment dat pentru a crea premisele favorabile democraţiei. Lecţia istoriei este că masa rotundă de la Jablonna din 1989 a dus la căderea comunismului dar a şi fost contestată ulterior de Jaroslaw Kaczynski pentru a justifica o nouă naraţiune istorică şi, implicit, o altă viziune asupra democraţiei. Jablonna 2022 poate fi pentru Federaţia Rusă ceea ce a fost pentru polonezi Jablonna 1989, însă cine poate garanta că la această reuniune nu a participat şi viitorul lider autoritar al Rusiei? Oricum ar fi, prima încercare structurată de a oferi o viziune a Federaţiei Ruse post-Putin şi ulterior războiului din Ucraina merită a fi salutată. Atunci când se va întocmi lista finală a vinovăţiilor acestui război, semnatarii documentului de la Jablonna nu vor putea fi în categoria celor care au ştiut ce se întâmplă dar nu s-au ridicat împotriva regimului criminal condus de Vladimir Putin.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite