Cu Marx contra Moscovei

Cartea „Karl Marx - Însemnări despre români”, în coordonarea lui Andrei Oţetea şi S. Essaim, era urmarea răcirii relaţiilor româno-sovietice după aprilie 1964

Pe 24 iulie împlinesc 120 de ani de la naşterea lui Andrei Oţetea, unul dintre cei mai importanţi istorici români, membru titular al Academiei Române, redactor al volumelor II şi III din „Istoria României“.

Revista germană „Der Spiegel“ a publicat în numărul 8 din 17 februarie 1965 un comentariu la cartea „Karl Marx – Însemnări despre români“, apărută la Editura Academiei Republicii Populare Române, în coordonarea lui Andrei Oţetea şi S. Essaim. Titlul comentariului este „Revendicări teritoriale. Cu Marx contra Moscovei“ („Gebietsansprüche. Mit Marx gegen Moskau“).

Cartea era urmarea răcirii relaţiilor româno-sovietice după aprilie 1964, când regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej declanşase o campanie de dezvăluiri privind abuzurile economice şi sociale comise de sovietici în cele două decenii postbelice. Ea culegea din scrierile lui Marx pagini referitoare la presiunile politice exercitate de Imperiul Ţarist asupra Ţărilor Româneşti, conţinând, cele mai multe, observaţii foarte critice, toate, absente din seria de „Opere complete“ (sic!) ale lui Marx. Articolul din revista germană reprezintă una din reacţiile internaţionale la publicarea cărţii. Vor fi fost şi altele, dar care n-au circulat în ţară. Nici aceasta, dacă nu greşesc.

Articolul a fost descoperit de un doctorand care se ocupă de opera lui Andrei Oţetea şi mi-a fost încredinţat spre publicare de fiica istoricului, dr. Georgeta Oţetea-Meier. Îl reproduc nu doar pentru interesul lui ca atare, dar şi în memoria lui Andrei Oţetea, de la a cărui naştere se împlinesc 120 de ani.

„Revendicări teritoriale. Cu Marx contra Moscovei“

Corespondentul pentru Europa al „New York Tribune“ observă că, în timp ce trupele ruseşti intrau în provincia românească Basarabia, nu s-a făcut auzit niciun cuvânt despre jafurile şi actele de violenţă comise de ruşi, care şi-au dezvăluit, în această împrejurare, „adevărata faţă: anexarea Basarabiei a distrus toate iluziile“. „Au existat excese crude, impozite obligatorii de tot felul, corvezi, furturi, crime… Bărbaţi şi femei au fost puşi să tragă la căruţe, iar vizitiii cazaci le aplicau lovituri de bâtă. Peste 30.000 de români au fost folosiţi ca animale de muncă.“ Corespondentul rezuma: „N-a existat niciodată o distrugere mai teribilă. Un jaf imens – furturi ale ofiţerilor, barbarie a soldaţilor ruşi“.

Raportul corespondentului ziarului american nu provine din secolul XX şi nu se referă la intrarea în 1940 a trupelor sovietice în Basarabia, ci la invazia ţaristă din 1806. Şi totuşi acest raport, niciodată publicat de „New York Tribune“, a devenit pentru relaţiile româno-sovietice de azi o materie explozivă, căci autorul lui nu e altul decât părintele comunismului, emigrantul şi ziaristul Karl Marx.

Comisarii lui Stalin

Liderul comunist al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, vrea să argumenteze cu ajutorul lui Marx exigenţa revenirii Basarabiei la România şi a Bucovinei de Nord, contestând sovieticilor dreptul istoric asupra posesiei celor două provincii. Basarabia, 45.000 de kilometri pătraţi, suprafaţa Saxoniei Inferioare, este un vechi subiect de dispută între România şi Rusia. În 1806, trupele ruseşti ocupau pentru a cincea oară provinciile româneşti. În 1812, ţarul anexează definitiv Basarabia.

După victoria asupra sultanului turc, ruşii obţineau protectoratul asupra Basarabiei. Provincia a rămas în posesia Rusiei până în 1918. În 1920, prin Tratatul de la Versailles, ea revenea României. Două decenii mai târziu, din nou, în iunie 1940, Stalin obţinea anexarea Basarabiei la Uniunea Sovietică, în urma unui tratat secret cu Hitler, şi crea Republica Sovietică Moldovenească. Fără întârziere, comisarii lui Stalin au procedat la rusificarea populaţiei româneşti: au înlocuit alfabetul latin cu cel chirilic şi naţionalitatea română cu naţionalitatea moldovenească. Rusificatorul cel mai aprig era liderul sovietic de azi, Leonid Brejnev, numit de Stalin în 1950 secretar al Partidului Comunist din Basarabia.

Multă vreme, conducerea Partidului Comunist Român s-a văzut obligată să asiste pasiv la acţiunea lui Brejnev în Basarabia. Dar când o anumită destindere i-a permis, Dej a ridicat din nou pretenţii naţionale. Ora lui a fost când, pe 10 iulie 1964, Mao Tse-Tung a cerut deschis modificarea frontierelor dintre Uniunea Sovietică şi China.

Manuscrise inedite ale lui Marx

Tot atunci, istoricul Andrei Oţetea, 70 de ani, profesor la Universitatea din Bucureşti şi cunoscător al lui Marx, se înscria în partid. Îşi întâlnea colegul de la Institutul Internaţional pentru Istorie Socială de la Amsterdam, S. Essaim, şi îi explica faptul că există un manuscris al lui Marx graţie căruia ar putea fi argumentat în mod incontestabil dreptul României asupra Basarabiei, în pofida pretenţiilor Moscovei.

Într-adevăr, Marx, care trăia ca emigrant la Londra, se interesase spre 1860 de problema Basarabiei. Corespondent pentru Europa al „New York Tribune“, pregătea o serie de articole în trei părţi despre ororile ocupantului rus în România, dar articolele n-au fost niciodată publicate, editorul, Horace Greely, considerând opiniile lui Marx exagerate. Din fericire, documentele pe care Marx se baza s-au păstrat. Deîndată ce liderul român a fost informat de existenţa lor, l-a însărcinat pe Andrei Oţetea, în iulie 1964, să le găsească la Amsterdam. Timp de două săptămâni, Andrei Oţetea s-a scufundat în 1,5 metri înălţime de scrieri ale lui Marx şi a descoperit ce căuta: manuscrise până atunci inedite, în care Marx contestă legalitatea drepturilor Rusiei asupra Basarabiei. În decembrie 1964, profesorul Oţetea prezintă rezultatul cercetărilor sale neerlandeze (n.r. - olandeze) în cartea „Karl Marx – Însemnări despre români“. Ediţia, în 20.500 de exemplare, s-a epuizat în două zile. Un exemplar ne-a parvenit în
Occident pe căi ocolite.

Cititorii sovietici au putut descoperi şi ei ce-i fascina pe români în scrierile lui Marx şi anume că turcii n-aveau niciun drept de a ceda în 1812 Basarabia ruşilor, căci Înalta Poartă n-a avut niciodată drepturi de suveranitate asupra Ţărilor Româneşti, ci doar drepturi de vasalitate.

Editura din Bucureşti a tipărit între timp o hartă pe care toate numele ruseşti de oraşe şi de ape din Basarabia sunt suprimate şi  înlocuite cu numele vechi româneşti. Marx scrisese: „Românul l-a urât întotdeauna pe moscovit“.