Crimele din Caracal, traficanţii de carne vie şi întărirea sistemului represiv
0Prima reacţie pe care am avut-o când am început să aflu detaliile cazului din Caracal a fost de compasiune şi de indignare; compasiune pentru victime şi indignare faţă de faptele acelui monstru.
Apoi mi-am spus: în ce iluzie trăim! Iluzia că am fi protejaţi de un Stat care, teoretic, ne apără interesele. Un Stat pe care îl plătim ca să ne protejeze pe noi şi să protejeze copiii noştri – dar care cheltuieşte sume uriaşe cu sistemul de informaţii, ordine publică şi justiţie pentru a-şi proteja, se pare, doar interesele sale.
Traficanţii de carne vie
Această reacţie, în faţa incompetenţei şi indolenţei a poliţiei, procuraturii, STS, serviciilor, etc (incompetenţă bătătoare la ochi şi sancţionată de o mare parte a mass-media) a fost augmentată de sfidările unor reprezentanţi ai acestor profesii, care au aruncat vina de la unii la alţii sau au susţinut că nu ar fi avut cadrul legal să intervină (lucru care s-a dovedit fals). Iar indolenţa şi sfidarea ar fi fost suficiente pentru a-mi stârni indignarea. Dar apoi au apărut alte două lucruri care mi-au transformat indignarea în consternare şi în greaţă.
Primul este informaţia că acel criminal din Caracal ar putea să aibă legături cu o reţea de traficanţi de carne vie, de fete minore (detalii aici). Daniela Iuliana Tobă, fost şef al biroului de relaţii publice al STS, a scris că „avem de-a face cu un individ primitiv, limitat, un fel de boschetar în propria casă“ care ar fi fost recrutat „de o reţea de trafic de persoane pentru a culege şi furniza fete“. Între timp, trupurile fetelor nu au fost găsite, şi multe voci speculează că acel criminal ar fi avut complici. Telefoanele primite de părinţii fetelor întăresc ipoteza – sistemul datului de telefon rudelor e unul practicat pe scară largă în toată lumea de către reţelele de traficanţi de carne vie. Cert este şi că reţeaua de traficanţi de carne vie din zonă este notorie. În urmă cu câţiva ani, presa scria despre cel puţin treizeci de minore, fete de 14-18 ani care au fost victimele unei grupări interlope din Caracal, obligate să se prostitueze; o parte a clientelei ar fi fost formată, se pare, din clienţi străini (inclusiv militari americani). Din reţea făceau parte şi doi pompieri.
România – principalul furnizor de „carne vie“ din cadrul UE, conform CE
Într-un alt caz, care pare destul de asemănător cu cel de acum, o fată minoră a fost pescuită de o „maşină de ocazie“ şi a dispărut fără urmă. Poliţia nu a mişcat un deget, iar tatăl a pornit o investigaţie pe cont propriu. Ca să ajungă până la urmă la traficanţii de carne vie din Bulgaria. Fata este dispărută fără urmă de 20 de ani. Menţionez şi o anchetă realizată de jurnaliştii Mirela Neag, Răzvan Luţac şi Cătălin Tolontan, care au dezvăluit cum o serie de poliţişti, magistraţi şi ofiţeri SRI făceau parte dintr-o reţea de prostituţie cu minore şi trafic de persoane. În orice caz, România este una din ţările care figurează oficial pe lista neagră realizată de SUA a traficului mondial de persoane.
Conform unui raport al Comisiei Europene din decembrie 2018, cele mai multe persoane traficate în UE provin din România. Copiii, reprezintă un sfert din persoanele traficate. 298 de fete şi 214 băieţi sunt daţi dispăruţi, în acest moment, în România, după cum arată datele alarmante ale Poliţiei.
Mai multă supraveghere a populaţiei, mai puţine libertăţi
Al doilea este că unii s-au apucat să instrumentalizeze cazul. În sensul că instituţiile de forţă ar fi „timorate“ şi de aceea nu ar fi acţionat corespunzător. De aceea ar fi necesare mai multă putere pentru instituţiile de forţă, mai multă supraveghere a populaţiei şi mai puţine libertăţi pentru cetăţeanul de rând. Prim-ministrul României vorbeşte chiar despre redeschiderea discuţiei despre cartelele prepaid neidentificabile, parte a celor trei legi Big Brother. Sau chiar în sensul: vă e frică pentru siguranţa copiilor voştri? Soluţia nu este un Stat care să îşi apere cetăţenii (şi nu doar interesele ălora de la putere); soluţia este microciparea copiilor; ca şi cum copiii ar fi nişte pisici sau nişte câini. Nişte vânzători ambulanţi sar din spatele fiecărei tragedii şi-şi deschid paltoanele în faţa noastră: Nu vreţi nişte protocoale secrete Servicii-Procuratură? Dar mai multe restricţii? Dar nişte instituţii de forţă de tip neosecurist? Dar nişte microcipuri pentru copii? Luaţi-le de la noi, eftin şi bun, exact la momentul oportun!
Aşadar, pe de o parte incompetenţă, neglijenţă şi indolenţă. Pe de altă parte, violenţă, omucideri, trafic de carne vie şi de minore. Deasupra, un sistem represiv care vrea să se întărească pe sine, în interesul său. Şi tot acest spectacol macabru se joacă peste şi pe viaţa unor oameni – în fapt, peste viaţa unor copii nevinovaţi.