Ce înseamnă „America First”?

Donald Trump revine în prim plan vijelios prin încercarea de asasinat petrecută pe 14 iulie 2024, ale căror resorturi sau consecințe nu pot fi deocamdată evaluate până la capăt. Până atunci, LARICS deschide o dezbatere despre moștenirea lui Donald Trump, cel mai puțin luat în serios președinte al Statelor Unite ale Americii, inclusiv în perioada în care era președinte în funcție. În perspectiva revenirii la putere a lui Donald Trump, un fapt unic, fără precedent, această atitudine care mai persistă riscant în presa din România este complet sterilă și periculoasă. Donald Trump a fost un președinte cu o doctrină coerentă, explicită, chiar dacă implementarea ei s-a lovit de piedici interne și externe fără precedent. Dacă va fi reales pe 5 noiembrie 2024, ne așteptăm ca o serie de proiecte implementate în primul mandat să fie reluate sau amplificate. De aici și interesul pentru ceea ce am numit moștenirea lui Trump, deocamdată din primul mandat. Continuăm dezbaterea despre moștenirea lui Donald Trump cu un material realizat de Mihaela Aura Popescu, studentă la Masterul de Securitate al Universității din București – Facultatea de Sociologie. Prima parte a materialului se poate citi. Prima parte a dezbaterii lansate de noi se poate citi aici (LARICS).

„America First” este o doctrină care susține prioritizarea intereselor SUA în politica internă și externă promovată de Donald Trump, interese precum limitarea imigrației, reducerea dependenței economice față de alte state și promovarea producției interne. Strategia alcătuită de Trump și administrația sa se bazează pe patru piloni.

1. Protejarea poporului american, a patriei și a modului de viață american

Administrația Trump își propune, prin acest prim obiectiv, să combată imigrația ilegală dar și să reducă consumul de droguri și traficul de persoane. Principala măsură în acest sens este implementarea unei politici care să reducă imigrația, în special a cartelurilor de traficanți de droguri, care comit acte ilegale precum violuri și crime. Aceasta include interdicția de călătorie pentru cetățenii din anumite țări predominant musulmane și încercarea de a construi un zid la granița cu Mexicul. Aceasta din urmă a fost o încercare exagerată de a limita imigrația, însă o vorbă spune că încercarea moarte n-are. Astfel că, din motive de securitate transfrontalieră, Donald Trump promite că va construi zidul cu Mexicul și că va impune statului mexican să plătească pentru acesta. Proiectul nu s-a concretizat, însă a dus la un blocaj guvernamental de 35 de zile, cel mai lung din istoria SUA. În paralel, au fost intensificate eforturile de aplicare a legilor privind imigrația ilegală și securitatea transporturilor, inclusiv creșterea numărului de deportări și rețineri la graniță. În acest context, administrația Trump a implementat politica de „Toleranță zero”, care a inclus separarea copiilor de familiile lor la graniță. Această politică a generat controverse și critici intense atât pe plan intern, cât și internațional, fiind văzută de mulți ca o încălcare a drepturilor omului și a valorilor fundamentale ale societății americane. Cu toate acestea, administrația a continuat să aplice măsuri stricte de control al imigrației, justificându-le prin necesitatea de a proteja securitatea națională și de a menține ordinea publică.

Un alt punct pe agenda lui Trump este dorința de a contracara amenințări precum atacurile cibernetice, nucleare, chimice, biologice și să blocheze căile de acces ale teroriștilor. Intervenția în Siria a fost astfel justificată de utilizarea armelor chimice de către statul sirian și de amenințarea pe care acestea o reprezentau pentru bazele militare americane din zonă. Fostul președinte Trump nu accepta ca securitatea sau cetățenii statului său să fie amenințați, astfel că SUA intenționa să mențină o prezență militară nelimitată în Siria. Aceasta nu era doar pentru a lupta împotriva ISIS și al-Qaida, dar și pentru a contracara influența iraniană, a asigura plecarea regimului Assad și pentru a crea condiții pentru întoarcerea refugiaților. Acest eveniment se soldează cu asasinarea liderului ISIS, Abu Bakr al-Baghdadi și mai apoi retragerea trupelor americane din Siria în anul 2019, mișcare considerată dezastruoasă de mulți analiști și observatori internaționali. În această strategie sunt incluse și subiectele legate de combaterea radicalizării și a violenței, în special împotriva organizațiilor non-statale precum Hezbollah, ISIS sau Al-Qaida, pe care Donald Trump le numește barbare, deoarece sunt sursa unor instabilități prin acte de sabotaj, furt și subversiune politică. Ca soluție, el îmbunătățește planificarea strategică și provoacă serviciile de intelligence naționale să lucreze mai intens și mai eficient. În același timp, direcționează ajutor către țările din emisfera vestică pentru a-și consolida influența prin cooperare.

În ceea ce privește spațiul cibernetic, Donald Trump recunoaște că acesta este un mediu favorabil pentru campanii răuvoitoare, desfășurate de actori atât statali, cât și non-statali, fără ca aceștia să fie măcar prezenți pe teritoriul american. În acest context, el își propune să actualizeze și să modernizeze rețelele federale, pentru a proteja informațiile și intimitatea poporului american și pentru a asigura că întreprinderile și persoanele fizice pot opera în siguranță în spațiul cibernetic. Pentru a atinge acest obiectiv, el propune utilizarea informației partajate și colaborarea între instituții pentru a detecta și contracara actorii cibernetici malițioși și impunerea unor sancțiuni severe guvernelor străine care se implică sau comit astfel de acte impardonabile.

2. Promovarea prosperității americane

Securitatea economică înseamnă securitate națională. Doctrina Trump promovează naționalismul economic, încurajând companiile americane să producă bunuri în SUA și descurajând externalizarea locurilor de muncă. Una din principalele realizări a fost adoptarea proiectului de lege Tax Cuts and Jobs Act, pentru care a lucrat neobosit și care viza o reducere colosală a impozitelor pentru persoane fizice și întreprinderi. Scopul acestei legi era să atragă înapoi în Statele Unite capitalurile acumulate în străinătate. Acest obiectiv a fost atins rapid, exemplificat de decizia companiei Apple de a reintroduce în economia americană suma de 252 de miliarde de dolari, la doar o lună după adoptarea legii. Prin procesul de dereglementare federală, Trump a eliminat reglementări considerate dăunătoare pentru mediul de afaceri, având ca scop stimularea creșterii economice și a inovației. Politica sa a impus eliminarea a douăzeci și două de reglementări vechi pentru fiecare reglementare nouă adoptată. Trump a subliniat interconexiunea strânsă dintre economie și securitatea națională, argumentând că puterea economică susține influența globală a Statelor Unite. A promovat reformarea sistemelor economice pentru a reflecta principiile comerțului echitabil și a accentuat reciprocitatea în relațiile economice internaționale. Toate aceste inițiative au fost menite să creeze noi locuri de muncă pentru clasa de mijloc și să consolideze poziția de lider al Statelor Unite în contextul unei economii globale echitabile.Un alt obiectiv al său a fost acela a îmbunătăți infrastructura națională pentru a face datoriile mai gestionabile. Pentru Donald Trump, „măreția națională” a fost definită preponderent în termeni economici, politici și militari.

 Sub administrația Trump, SUA urmărește implementarea unor acorduri bilaterale de comerț cu țările care respectă principiul de comerț echitabil. Alternativ, este urmărit scopul de a contracara practicile comerciale neloiale (aviz China), dar și corupția, pentru a fi facilitat procesul de creare unui mediu de afaceri transparent. În aceeași notă, SUA vizează să se alieze cu state cu aceleași opinii privind ordinea economică pentru a-și putea extinde piața de investiții.

3. Prezervarea păcii prin putere

          Donald Trump își identifică clar adversarii: Rusia, China, Iran, Coreea de Nord și grupările teroriste jihadiste. Competiția dintre acești actori și SUA este, în esență, un conflict politic între susținătorii regimurilor represive și apărătorii societății libere. Deși declară această competiție, Trump afirmă că SUA sunt dispuse să colaboreze cu Rusia și China în domenii de interes comun. De asemenea, și-a propus să îmbunătățească capabilitățile militare ale SUA, să creeze și să susțină o structură de forță nucleară, să modernizeze întreprinderile nucleare și să mențină controlul în spațiu. Diplomația a fost, de asemenea, esențială pentru soluționarea conflictelor din regiuni instabile fără a recurge la intervenții militare. Trump și-a propus să mențină o prezență diplomatică activă pentru promovarea intereselor SUA. De menționat că, pe parcursul mandatului său, nu a avut loc niciun conflict militar major, iar el și-a respectat promisiunea că pe parcursul mandatului său de președinte, militarii și femeile care apără națiunea vor avea echipamentul, resursele și finanțarea de care au nevoie pentru a asigura patria, pentru a răspunde rapid și hotărât inamicilor și, atunci când este necesar, pentru a lupta, a birui și a câștiga mereu, mereu, mereu.

          În ceea ce privește Rusia, deși Trump a încercat să îmbunătățească relațiile personale cu președintele rus Vladimir Putin, politica SUA a rămas dură, aplicând sancțiuni extinse împotriva Moscovei pentru anexarea Crimeei, interferențele electorale și alte acțiuni destabilizatoare. În 2018, Rusia a fost acuzată de otrăvirea fostului spion Serghei Skripal în Marea Britanie, ceea ce a dus la sancțiuni internaționale suplimentare. În 2019, administrația Trump a retras SUA din Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare (INF) din cauza presupuselor încălcări ale acestuia de către Rusia.

          Referitor la Iran, una dintre deciziile majore ale administrației Trump a fost retragerea din Acordul Nuclear cu Iranul (JCPOA) în 2018, considerându-l nefavorabil și incapabil să împiedice dezvoltarea capacităților nucleare ale Iranului. După retragere, SUA au reimpus sancțiuni severe împotriva Iranului, crescând tensiunile în Orientul Mijlociu.

4. Promovarea influenței americane

          „Mai presus de toate, prețuim demnitatea fiecărei vieți umane, protejăm drepturile fiecărei persoane și împărtășim speranța fiecărui suflet de a trăi în libertate”, spune fostul președinte republican. De la interior la exterior, observăm cum discursul propune ideea de consolidare a statului, în vederea conservării hegemoniei americane. Căci, o țară care nu este puternică la ea acasă, nu va fi puternică peste hotare. Altfel, se subliniază faptul că triumful sistemului politic și economic liber al Americii nu este garantat de istorie, ci depinde de acțiunile actuale. Administrația are încrederea necesară pentru a concura în apărarea valorilor și intereselor americane.

          Politica externă americană se axează pe sprijinirea țărilor fragile și în dezvoltare pentru a deveni societăți de succes, ceea ce creează piețe profitabile, aliați și parteneri de coaliție. Exemplele includ Planul Marshall pentru Europa de Vest și sprijinul pentru Coreea de Sud și Japonia după războaie. Sincronizarea acțiunilor diplomatice, economice și militare este, din punctul fostului președinte, esențială pentru a sprijini stabilitatea economică și statul de drept. În forurile multilaterale, SUA își propunea exercitarea leadershipului pentru a proteja suveranitatea și a avansa interesele americane, reformând instituțiile internaționale și asigurându-se că acestea susțin valorile comune cu aliații și partenerii. În instituțiile financiare și comerciale internaționale, cum ar fi FMI, Banca Mondială și OMC, SUA vor continua să joace un rol de lider pentru a modela și reforma aceste organizații în conformitate cu interesele americane.

Cât a durat doctrina „America First”?

Politica externă sub „America First” a pus un accent deosebit pe suveranitatea națională și pe reducerea dependenței de organizațiile internaționale. Trump a cerut aliaților NATO să contribuie mai mult la cheltuielile de apărare, subliniind ideea că SUA nu ar trebui să suporte singură povara securității globale. În ceea ce privește comerțul, administrația Trump a impus tarife asupra importurilor de oțel și aluminiu și a dus o politică agresivă împotriva Chinei, inițiind un război comercial care a avut repercusiuni globale. Doctrina „America First” a fost promovată pe timpul mandatului de președinte SUA a lui Donald Trump, din 20 ianuarie 2017 până pe 20 ianuarie 2021. Deși administrația Trump a implementat această doctrină pe parcursul celor patru ani de conducere la Casa Albă, efectele și influențele ei pot fi observate și după încheierea mandatului său, în funcție de continuarea sau modificarea politicilor de către președintele Joe Biden.

Consecințe așteptate

Administrația Trump a respins lenea și incompetența și a lăsat în urmă o serie de consecințe semnificative și complexe care continuă să influențeze politica și societatea americană. Reforma fiscală din 2017 a stimulat creșterea economică pe termen scurt. În ceea ce privește acordurile comerciale pe care le-a renegociat, au fost adoptate măsuri favorabile muncitorilor americani, iar introducerea tarifelor pe importuri a avut scopul de a proteja industria internă. Dereglementarea extinsă, în special în domeniul mediului, a ridicat îngrijorări privind deteriorarea calității aerului și apei și încetinirea progreselor în combaterea schimbărilor climatice. Administrația Trump a mediat Acordurile Abraham, care au dus la normalizarea relațiilor între Israel și mai multe țări arabe, inclusiv Emiratele Arabe Unite și Bahrain, contribuind la stabilitatea regională. De asemenea, Trump a numit trei judecători la Curtea Supremă, influențând astfel direcția ideologică a curții pentru decenii. Promovarea exploatării resurselor energetice interne, inclusiv petrolul și gazele naturale, a dus la o creștere a producției și la reducerea dependenței de importuri, iar SUA au devenit exportatori net de energie. După ce a abrogat Obamacare, a introdus mai multe reforme pentru a îmbunătăți accesul la servicii medicale și beneficiile pentru veterani, inclusiv prin legislații care facilitează concedierea angajaților din cadrul departamentului pentru veterani, mai ales a celora care nu își fac treaba corespunzător. Nu în cele din urmă, până la izbucnirea pandemiei, rata șomajului a scăzut la niveluri record, inclusiv pentru minorități. Efectele pozitive sunt numeroase, acestea fiind doar câteva dintre cele mai notabile.

Consecințe neașteptate

Doctrina „America First” a determinat o izolare parțială a SUA pe scena internațională, în timp ce alte puteri precum China și UE, au încercat să își consolideze influența globală. Reacțiile comunității internaționale au variat de la îngrijorare și critică la adaptare și realiniere. Politica protecționistă, inclusiv impunerea de noi tarife, a provocat războaie comerciale și tensiuni economice. Acestea au stimulat anumite sectoare manufacturiere pe termen scurt, dar pe termen lung, costurile mărite ale importurilor au avut un impact negativ asupra economiei. Uniunea Europeană, dar și alte state, au răspuns prin tarife proprii asupra produselor americane, afectând comerțul global. De asemenea, tarifele comerciale au afectat fermierii americani, care depindeau în mare măsură de export. Un alt efect al acestor politici este că pe viitor, pot încuraja țări precum Japonia sau Coreea de Sud să își reevalueze relațiile strategice și să-și consolideze propriile capacități de apărare.

Pe plan intern, retorica polarizantă și conflictul constant cu mass-media au contribuit la creșterea diviziunilor politice și sociale. Investigațiile și scandalurile multiple, inclusiv cele legate de interferența rusă în alegeri, au erodat încrederea publicului în instituțiile guvernamentale. În ceea ce privește răspunsul la izbucnirea pandemiei de coronavirus din 2020, răspunsul administrației a fost considerat lent și ineficient, cu mesaje contradictorii și o subestimare a gravității situației. Deficiențele în coordonarea eforturilor federale și statale au contribuit la răspândirea rapidă a virusului și la creșterea numărului de decese. Nu în cele din urmă, Administrația Trump a fost acuzată de nepotism după ce și-a implicat fiica și ginerele în guvernarea Casei Albe.

Continuatori ai doctrinei America First

Mulți naționaliști și conservatori au apreciat retorica „America First”, văzând-o ca ca pe un pas necesar pentru a proteja interesele naționale americane și a contracara influența globală excesivă. Ei au considerat că politica lui Trump a fost ca un antidot la globalizarea excesivă și la pierderea locurilor de muncă din industrie.

În ceea ce privește continuatorii doctrinei, îl punem în lumină pe Joe Biden, a cărui administrație a păstrat unele elemente ale doctrinei Trump, chiar dacă a abordat o direcție diferită în multe aspecte ale politicii externe, axându-se mai mult pe colaborarea internațională și repoziționarea SUA ca lider mondial. În ceea ce privește China, Biden continuă să o considere ca principal competitor al SUA, menținând multe dintre tarifele impuse de Trump și promovând inițiative care să contracareze influența economică și politică a statului chinez. În același timp, administrația Biden a încercat să reformuleze acorduri comerciale, dar fără a renunța complet la măsurile protecționiste. Președintele Biden a continuat să promoveze ideea de a produce mai multe bunuri în SUA, în special în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare critice. Acest lucru se reflectă în politica sa privind infrastructura și în inițiativele de susținere a industriei americane. Administrația Biden a menținut și chiar a crescut bugetele pentru apărare, subliniind necesitatea de a asigura securitatea națională într-un mediu internațional competitiv. Deși președintele Biden a reînoit angajamentele față de aliații tradiționali și a întărit alianțele multinaționale, administrația sa a continuat să ceară aliaților să contribuie mai mult la securitatea colectivă, o temă centrală a doctrinei „America First”.

Mike Pompeo este fostul director CIA și secretar de stat în administrația Trump, care a promovat o politică externă dură și naționalistă. Acesta a fost martor la lecturile PDB25-urilor, afirmând despre Trump că „pune întotdeauna întrebări grele, ceea ce cred ca e semnificativ pentru un bun consumator de informații”.

Printre continuatori și susținători se numără și Tucker Carlson, comentator politic și gazda emisiunii „Tucker Carlson Tonight” de la Fox News, care susține frecvent poziții naționaliste și izolaționiste; Ron DeSantis, conducătorul Floridei, cunoscut pentru pozițiile sale conservatoare dar și Josh Hawley, senator senior de Missouri, un critic vocal al globalizării și susținător al politicilor comerciale protecționiste.

Critici ai doctrinei America First

Criticii lui Trump îl vedeau ca pe o „ființă abominabilă”. Poate că era. Poate că încă este. Dar a știut să placă celor 171 milioane votanți. Democrații au fost vehement împotriva acestei doctrine, criticând-o pentru ceea ce au considerat a fi politici xenofobe și dăunătoare pentru alianțele internaționale. Internaționaliștii și progresiștii au criticat această doctrină pentru ceea ce considerau a fi o retragere a SUA de pe scena globală și abandonarea relațiilor tradiționale. Aceștia au argumentat prin faptul că politica izolaționistă a administrației Trump a subminat securitatea globală și a slăbit poziția de lider mondial a SUA.

Joe Biden, actualul președinte al SUA, a criticat doctrina „America First” pentru izolaționismul său, argumentând că a subminat leadership-ul global al SUA și a înstrăinat aliații tradiționali. De asemenea, Richard Haass, fostul președinte al Consiliului pentru Relații Externe, a spus că politica trumpistă a erodat influența globală a SUA și a contribuit la un vid de putere pe arena internațională.

Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie, acesta din urmă criticând tarifele și politicile comerciale ale administrației Trump, considerându-le contraproductive pentru economia americană pe termen lung. În dimineața în care s-a anunțat victoria lui Trump, Krugman afirma că piața de valori se va prăbuși în acea zi și că nu își va mai reveni niciodată. Surpriză, indicele Dow Jones Industrial Average a crescut cu 28% la doar un an distanță.

În ceea ce privește mediul online și televizat, remarcăm critici precum The New York Times și The Washington Post, presa de opoziție, care au publicat articole menite să evidențieze impactul negativ al politicii trumpiste asupra relațiilor internaționale și a economiei globale. Acest „salt uluitor în minciuni” este povestea domniei tumultoase a lui Trump. Până la sfârșitul mandatului său, Trump ar fi acumulat 30.573 de neadevăruri în timpul președinției sale – în medie aproximativ 21 de afirmații eronate pe zi. Recent, în mai 2024, NYT a publicat un articol cu titlul „Donald Trump, ‘un pericol clar și prezent pentru toți”.

Evaluări finale

Ce l-a făcut însă atractiv pe Donald Trump pentru cei 171 de milioane de oameni? Funcția cu care l-a investit poporul sau un Dumnezeu cu simțul umorului cel puțin ciudat, este datorită faptului că Trump a fost un erou al timpului său. De-a lungul istoriei, oamenii s-au amuzat sau au fost reticenți în ceea ce privește oamenii diferiți, cu viziuni nonconformiste, doar pentru a realiza în cele din urmă că aceia au fost cei care aveau dreptate, spre exemplu, Nicolas Copernic. Desigur, Donald Trump nu a fost cel mai iubit președinte și nici cel mai exemplar cetățean, însă tot ceea ce a făcut a fost ghidat de principii autentice. Spre deosebire de vorbe, faptele sale au adus schimbări majore, și cel mai important, s-au schimbat regulile jocului. În timp ce mulți oameni erau probabil indignați de tweet-urile fostului președinte, în cartea sa, The Art of the Deal, stătea scris următorul pasaj: „dintr-o perspectivă de ansamblu și trâgând linie, publicitatea proastă este uneori mai bună decât lipsa de publicitate. Pe scurt, controversa vinde”. Așadar, abordarea lui Trump a fost simplă, primitivă, directă și pragmatică, văzând scena politică ca pe mediul său de afaceri, ceea ce l-a transformat într-un antreprenor de practici politice.

Mihaela Aura Popescu este studentă la Masterul de Securitate al Universității din București – Facultatea de Sociologie.