Trump a fost un răspuns la o criză internă și internațională

Donald Trump revine în prim plan vijelios prin încercarea de asasinat petrecută pe 14 iulie 2024, ale căror resorturi sau consecințe nu pot fi deocamdată evaluate până la capăt. Până atunci, LARICS deschide o dezbatere despre moștenirea lui Donald Trump, cel mai puțin luat în serios președinte al Statelor Unite ale Americii, inclusiv în perioada în care era președinte în funcție. În perspectiva revenirii la putere a lui Donald Trump, un fapt unic, fără precedent, această atitudine care mai persistă riscant în presa din România este complet sterilă și periculoasă. Donald Trump a fost un președinte cu o doctrină coerentă, explicită, chiar dacă implementarea ei s-a lovit de piedici interne și externe fără precedent. Dacă va fi reales pe 5 noiembrie 2024, ne așteptăm ca o serie de proiecte implementate în primul mandat să fie reluate sau amplificate. De aici și interesul pentru ceea ce am numit moștenirea lui Trump, deocamdată din primul mandat. Continuăm dezbaterea despre moștenirea lui Donald Trump cu un material realizat de Mihaela Aura Popescu, studentă la Masterul de Securitate al Universității din București – Facultatea de Sociologie. Prima parte a acestei dezbateri se poate citi aici (LARICS).

Donald Trump apără suveranitatea Americii fără a-și cere vreo scuză. În discursul de inaugurare din 20 ianuarie 2017, Donald Trump anunță că faptul că va pune America pe primul loc, și doar pe primul loc. Chiar dacă rămân provocări serioase, se trasează un curs nou și foarte diferit. La prima vedere, aceste afirmații pot alcătui o declarație naționalistă bazată pe scopul de a pune America și cetățenii săi pe primul loc, însă retorica lui Trump este una cu caracter complex, multidimensională și deschisă interpretărilor. Depinde de unghiul din care privești, căci frumusețea stă în ochiul privitorului, până la urmă. Ne preocupă aici în primul rând semnificația ideii de „America First”, lansată de Donald Trump, dar și impactul acesteia asupra statului american pe parcursul mandatului. Conform dicționarului explicativ al limbii române, o doctrină reprezintă totalitatea principiilor unui sistem politic, științific, religios. În cazul președintelui Donald Trump, doctrina „America First” se referă la principiul de a prioritiza interesele Statelor Unite în toate aspectele politicii externe și interne.

„America First”

În timpul președinției lui Donald Trump (2017-2021), politica SUA a fost caracterizată de o abordare neconvențională și, de multe ori, imprevizibilă, bazată pe deviza „America First”. În urma competiției electorale, care a implicat-o și pe rivala sa din tabăra democraților, Hillary Clinton, Donald Trump a devenit al 45-lea președinte al Casei Albe. Acesta este momentul care zguduie America, prin consolidarea curentului antisistem la nivelul democrațiilor occidentale. O doctrină de securitate a fost lansată de Trump în conformitate cu cadrul legal. Pentru a instaura liniștea și pacea pe continentul american, pe care Trump îl considera o lume periculoasă, doctrina trebuia să se adapteze circumstanțelor și provocărilor care existau la momentul acela în Statele Unite. Prin urmare, doctrina de securitate Trump este rezultatul unei combinații de pragmatism și unilateralism, care pune accent pe interesele imediate ale SUA și se pronunță subtil împotriva cooperării internaționale convenționale. Sloganul „America First” nu este un concept nou în politica americană. Acesta a fost utilizat și în perioada interbelică de către America First Committee, care a susținut că Statele Unite ar putea să se concentreze pe problemele interne, evitând participarea la al Doilea Război Mondial. Totuși, în contextul administrației Trump, sloganul „America First” a căpătat noi conotații și a fost utilizat pentru a justifica politici care redefinesc relațiile internaționale și angajamentele globale ale Statelor Unite. Acest lucru a condus la o reînviere a conceptului de izolaționism.

Izolaționismul este o strategie care vizează lipsa alianțelor cu puterile străine și evitarea unei implicări strategice de durată dincolo de spațiul Americii de Nord. În mandatul lui Donald Trump, ideea se revitalizează prin retragerea Statelor Unite din mai multe acorduri internaționale, renegocierea tratatelor comerciale și o atitudine mai fermă atât față de aliați, cât și față de adversari. Ordinea generală va fi cu siguranță diferită, chiar dacă există obiective din agendă care nu vor ajunge la un rezultat specific. Aici există și o dimensiune paradoxală care conduce spre mai multe gafe diplomatice. Își declară simpatia pentru Vladimir Putin în cadrul unei conferințe de presă comune și începe un război comercial cu China. Un adevărat „nu te supăra frate” în varianta (geo)politică.

Trump a fost un răspuns la contextul global

 Chiar înainte de pandemia de coronavirus, Donald Trump consemna faptul că mediul global este marcat de o serie de episoade și evenimente care au influențat deciziile în plan relațional pe scena internațională, precum și de instabilitate politică, provocări economice și sociale.

În ceea ce privește economia mondială, sesizăm redresarea acesteia după criza financiară din 2008, iar unele zone ale lumii, China spre exemplu, au înregistrat creșteri remarcabile. Înainte de venirea lui Donald Trump la Casa Albă, relațiile SUA-China au fost caracterizate de un echilibru fragil între cooperare și competiție. Acestea colaborau în diverse domenii precum schimbările climatice și sancțiunile împotriva Coreei de Nord, însă SUA critica frecvent China pentru aspecte precum drepturile omului și militarizarea Mării Chinei de Sud. Mai apoi, Trump acuză prin doctrina sa faptul că statul chinez încearcă să înlocuiască SUA în regiunea Indo-Pacifică, iar progresul militar și economic pe care îl înregistrează se datorează accesului la modelul economic inovator propus de americani, dar și prin accesul în universități americane. Ascensiunea fulminantă a Chinei este și contextul care creează condiții pentru emergența unui război comercial caracterizat de creșterea taxelor. Începând din 2018, SUA a impus tarife asupra importurilor din China, vizând o gamă largă de produse precum panourile solare și mașinile de spălat chinezești, urmând ca mai apoi să includă și importurile de oțel și aluminiu. China a răspuns prin impunerea de tarife similare, escaladând astfel conflictul prin creșterea prețurilor pentru produse americane precum mașini, oțel, whiskey și carne de porc. Deși inițial nu a fost un obiectiv declarat al administrației, conflictul a devenit o strategie adoptată pentru a proteja interesele economice americane. Politica externă și politica comercială a lui Trump pot fi înțelese cu acuratețe ca o reacție la deficiențele internaționalismului neoliberal sau globalismului, așa cum a fost practicat de la începutul anilor 1990 până în 2017. Tensiunile între SUA și China s-au extins și în alte domenii, cum ar fi tehnologia, prin restricțiile impuse Huawei și TikTok. Surpriză! Pe 2 iunie 2024, candidatul la președinție pentru a doua oară, postează primul videoclip pe TikTok.

De asemenea, Bitcoinul și alte criptomonede au început să câștige popularitate și valoare, atrăgând atenția investitorilor și a publicului larg. Reglementarea acestora a fost un proces în evoluție, iar percepțiile publicului și ale instituțiilor s-au schimbat pe măsură ce au învățat să le folosească. Fiind un risc de pierdere, dar și o oportunitate de câștig major, instituții precum FinCEN au emis reglementări pentru combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, cerând platformelor de schimb de criptomonede să respecte regulile KYC (Know Your Customer) și AML (Anti-Money Laundering). Astfel că, tehnologia blockchain a devenit una intens explorată. De exemplu, Departamentul Apărării și alte agenții federale au investigat utilizarea blockchain pentru securitatea cibernetică și gestionarea logisticii. De asemenea, unele state americane, precum Wyoming și Arizona, au adoptat legi care recunosc și facilitează utilizarea blockchain în afaceri și administrație.

Făcând trecerea spre sfera socială, constatăm că mișcări precum #MeToo câștigă teren, în special în sectoare precum Hollywood și media. Au loc diverse proteste și mișcări sociale în întreaga lume, inclusiv marșuri pentru drepturile femeilor și demonstrații împotriva politicilor de imigrație. Pe lângă toate acestea, administrația Trump va trece prin provocări globale precum pandemia de coronavirus, dar și evenimente precum Black Lives Matter.

Nu putem neglija nici dimensiunea tehnologiei, mai ales în condițiile în care Artificial Intelligence și machine learning au continuat să se dezvolte tot mai mult, fiind implementate în tot mai multe domenii, de la asistenți virtuali la mașini autonome. Tehnologia 5G promitea viteze de internet mult mai rapide, nefiind atât de expusă latenței, dar și capacități îmbunătățite pentru dispozitivele conectate. În consecință, companiile Apple și Samsung lansează dispozitive precum Iphone X, dotate cu recunoaștere facială. Acest aspect aduce cu sine atât îngrijorare, cât și entuziasm. Desigur că, din rațiuni de comoditate, acest tip de produse au ajuns să fie utilizate excesiv și să se transforme chiar în amenințări de securitate. Pulsul societății era deja accelerat de mediul global tensionat, astfel că această tehnologie agita și mai mult lucrurile. Principala preocupare este legată de încălcarea dreptului la intimitate și supravegherea în masă. Spre exemplu, oraşul San Francisco a devenit primul oraş din Statele Unite care interzice utilizarea tehnologiei recunoaşterii faciale de către poliţie şi alte agenţii guvernamentale. Desigur, și amenințările cibernetice au crescut în complexitate și frecvență. Atacuri cibernetice semnificative, cum ar fi cele provocate de ransomware-ul WannaCry și NotPetya, au afectat mii de organizații din întreaga lume, subliniind vulnerabilitățile critice din infrastructurile cibernetice.

Nota în care se încheie acest cadru extrem de compact este cea a crizelor umanitare. Criza umanitară din Rohingya, în Myanmar, a continuat, cu sute de mii de oameni forțați să fugă în Bangladesh din cauza violenței și a persecuțiilor. Războiul civil din Siria continua cu implicarea internațională a Rusiei, Turciei și SUA, aspect care determină generarea unei crize umanitare profunde. Europa se confrunta cu atacurile din Barcelona, Londra, Manchester, Paris, Stockholm. Criza migrației în Europa, deși diminuată față de vârfurile din 2015-2016, a continuat să fie o provocare. Mulți refugiați și migranți au încercat să ajungă în Europa din Orientul Mijlociu și Africa, generând tensiuni politice și sociale în țările de destinație. Toate aceste situații aveau nevoie de reacții imediate. Astfel, doctrina Trump încapsulează răspunsurile pentru toate acestea, pe care le vom vedea reflectate în contextul intern, dând asigurări că Statele Unite vor răspunde la competițiile politice, economice și militare în creștere, cu care se confruntă la nivel mondial.

Trump a fost un răspuns la un context intern

Doctrina Trump este un răspuns. Un răspuns la toate amenințările, de cele mai multe ori, unul radical, de tipul totul sau nimic. În acest punct, securitatea înseamnă decuplare. Astfel că, primul pas pe care îl face administrația Trump este să retragă Statele Unite din mai multe acorduri încă de la începutul mandatului, și să implementeze politici considerate de dreapta. În discursul doctrinar al lui Trump, se regăsesc cu precădere termenii „parteneri” și „aliați”, în timp ce el retrage SUA din toate înțelegerile internaționale. Totuși, susține el, „America First” nu a însemnat „America singură”, deși părea că fix într-acolo se îndrepta. Desigur, contextul intern a influențat haosul din cel extern și vice-versa. Și fără siguranță pe plan intern nu poate fi pace pe plan extern. America era îngenuncheată de acte de violență, trafic de substanțe și multă tensiune, ca urmare a eșecurilor privind închiderea închisorii Guantanamo și intervenția dezastruoasă în Libia.

Barack Obama, spre sfârșitul celui de al doilea mandat, a lăsat în urmă o țară țintă pentru execuții, împreună cu o economie anemică (fiind primul președinte care nu a reușit să realizeze creșterea PIB-ului de 3%) și o datorie națională de douăzeci de mii de miliarde de dolari. Desigur, Obama a lăsat și lucruri bune în urma sa, precum sistemul de asigurări de sănătate Obamacare13, reluarea relațiilor cu Cuba și realizarea acordului nuclear cu Iranul. De acord, administrația Obama a lucrat cu ce a avut la momentul acela, însă lasă în urmă o Americă dezbinată. Iar Trump știe să lucreze cu haosul, având în vedere caracterul său. Nici Donald Trump nu va lăsa în urma sa o Americă prea prosperă. Speranța este pusă în faptul că a învățat din greșeli, luând în considerare faptul că în anul 2024 candidează pentru a doua oară. Rămâne de văzut, însă, întrucât deja și-a anunțat parțial agenda și aceasta nu pare să aducă lucruri prea bune.

În ianuarie 2017, fostul președinte republican semnează 4 memorandumuri pentru a relua construcția conductelor petroliere KeyStone XL și Dakota Access. Pe lângă faptul că a a dat undă verde construcției acestor conducte, a implementat și măsuri menite să permită forajul în majoritatea platformelor continentale subacvatice, inclusiv în zonele protejate precum Arctica și Atlantic. Acestea făceau parte din dorința sa de a obține dominația energetică a SUA pe piața mondială, diminuând astfel dependența de petrolul din Orientul Mijlociu. Urmează mai apoi o serie de acțiuni și decizii precum Travel Ban, retragerea din Acordul privind schimbările climatice de la Paris, renegocierea acordurilor cu Mexic și Canada, retragerea din parteneriatul Trans-Pacific.

(Partea a doua va fi publicată miercuri, 24 iulie 2024)

Mihaela Aura Popescu este studentă la Masterul de Securitate al Universității din București – Facultatea de Sociologie.