Carnagiu anticreştin în Pakistan. Occidentul neagă în continuare prigoana creştinilor
0
În prima zi de Paşte, Pakistanul s-a trezit într-o teribilă stare de şoc. Ceea ce ar fi trebuit să fie o zi de sărbătoare pentru minoritatea creştină din această ţară s-a transformat, în câteva secunde, într-o zi de doliu. Zeci de copii au devenit îngeri, iar sutele de răniţi sunt traumatizaţi pe viaţă. Prigoana creştinilor prinde proporţii mondiale, în timp ce Occidentul cântă „Imagine“ la un pian dezacordat.
În prima zi de Paşti, Pakistanul s-a trezit într-o teribilă stare de şoc după atentatul suicid comis într-un parc de atracţii din oraşul Lahore, capitala provinciei Penjab, situată în estul ţării. Extrem de frecventat, într-o duminică însorită şi atât de importantă pentru mica şi oprimata comunitate creştină, parcul de distracţii a devenit practic un cimitir în care şi-au găsit sfârşitul nu mai puţin de 72 de suflete, dintre care numeroşi copii şi femei, iar 340 de persoane au fost grav rănite. Spre surprinderea nimănui, atentatul a fost revendicat de Jamaat-ul-Ahrar, unul dintre cele mai teribile grupări pakistaneze de talibani, care au declarat că i-au vizat în mod explicit pe creştini. Aceştia reprezintă mai puţin de 2% dintr-o populaţie de 188 de milioane de locuitori de confesiune musulmană, fiind practic cea mai mică minoritate religioasă din Pakistan. Dar pentru că ura este oarbă, iar bombele nu prea fac diferenţa între religii, conform ultimelor declaraţii ale autorităţilor de poliţie majoritatea victimelor au fost, de fapt, musulmani.
Fanaticul kamikaze s-a aruncat în aer chiar în perimetrul de joacă destinat copiilor care se dădeau liniştiţi în leagăn. În numai câteva secunde, veselia de pe chipul lor s-a risipit şi totul s-a transformat într-o scenă de groază, 29 de copii fiind ucişi pe loc. Scene terifiante şi pe holurile spitalului unde numeroşi răniţi cereau ajutor, zeci de oameni disperaţi îşi căutau copiii şi nepoţii printre sutele de victime acoperite de sânge. O situaţie haotică pentru toată lumea, civilii din această ţară fiind deja profund marcaţi de sângerosul atac comis de un comandou taliban într-o şcoală din Peshawar, în 2014, când au murit nu mai puţin de 150 de tineri. Autorii recentului carnagiu sunt aceiaşi care au revendicat şi numeroasele atentate de anul trecut, când au fost atacate numeroase biserici şi incendiate casele unde locuiau creştini. Mândri de crimele lor odioase, talibanii pakistanezi au ameninţat că vor mai comite astfel de atentate:
„Instituţiile armatei şi ale guvernului, precum şi şcolile şi universităţile se află printre ţintele noastre", a mai spus talibanicul purtător de cuvânt al organizaţiei teroriste.
Între timp însă ura lor îi ţinteşte mereu pe creştinii care, de altfel, sunt victime a numeroase discriminări şi inegalităţi sociale, atentatele fiind cea mai terifiantă ameninţare la adresa lor. Conform Fides, agenţia de informaţii a Vaticanului, anual, peste 700 de fete creştine sunt răpite, obligate să se convertească la islam şi să se mărite cu musulmani. Iar când vine vorba de justiţie, represaliile asupra creştinilor acuzaţi de blasfemie pentru orice fleac şi pe nedrept, sunt crunte, ajungând până la condamnarea la moarte sau închisoare pe viaţă. Inegalităţile pe care le suportă creştinii sunt vizibile şi în plan social, singurele locuri de muncă la care au acces rezumându-se la curăţarea străzilor şi strângerea gunoaielor. Pe scurt, viaţa creştinilor din Pakistan este extrem de dură, aceştia fiind primele ţinte de pe lista funestă a talibanilor şi a militanţilor islamişti care şi-au propus să-i anihileze din peisajul acestei ţări. Recentul atentat de Paşti a pus punct însă unei perioade de aşa-zisă acalmie pe care Pakistanul a cunoscut-o anul trecut, datorită unui plan de acţiune naţional contra grupărilor violente, 2015 fiind considerat anul cu cele mai puţine incidente criminale.
Şi totuşi, Pakistanul nu-şi mai poate stăpâni talibanii...
Violenţa, ura, furia şi pofta morbidă a teroriştilor de a ucide nu mai cunosc graniţe. De la Bruxelles, trecând prin Turcia şi Nigeria, de pe Coasta de Fildeş şi până în cele mai sărace sate din Irak, teroriştii islamişti şi-au propus să îngenuncheze lumea cu crimele lor odioase. În ciuda unui plan naţional de luptă împotriva grupărilor teroriste, Pakistanul nu face totuşi progrese, militanţii islamişti fiind tot mai revendicativi şi agresivi faţă de forţele de ordine.
Dar, în această situaţie dramatică nu s-a ajuns deloc întâmplător. În scopul satisfacerii propriilor interese strategice, în ultimele trei decenii, Islamabadul a susţinut, a finanţat, a antrenat şi a instrumentalizat diverse grupări islamiste radicale care astăzi au devenit atât de puternice, încât constituie o ameninţare directă chiar la adresa statului. Aceşti jihadişti, dintre care cei mai cunoscuţi sunt talibanii afgani, s-au luptat împotriva Indiei, principalul inamic al Pakistanului apărând interesele acestuia în disputa pentru regiunea Caşmir şi nu numai. Un joc politic complex comandat chiar de serviciile secrete pakistaneze care, în cele din urmă, s-a întors împotriva celor care l-au provocat. În prezent, Pakistanul se confruntă pe propriul teritoriu cu versiunea pakistaneză a talibanilor afgani, versiune pe care el însuşi a creat-o. Talibanii pakistanezi au devenit atât de puternici, încât au reuşit să preia controlul asupra unor întregi regiuni şi sunt tot mai greu de controlat. Numărul tot mai mare de asasinate, de răpiri şi de atacuri teroriste demonstrează neputinţa autorităţilor de la Islamabad de a mai prelua controlul asupra teritoriilor ocupate de islamişti, aceştia reuşind să fie chiar mai radicali decât guvernanţii care întotdeauna au instrumentalizat religia pentru a-şi atinge scopurile politice. Monstrul nu numai că şi-a depăşit creatorul, dar ameninţă chiar să îl distrugă…
Când religia cade pe mâna fundamentaliştilor...
Se declanşează dezastrul. Atentatul de la Lahore marchează un prag suplimentar în spirala atrocităţilor petrecute în ultimele luni, cu observaţia esenţială că de această dată în vizorilor teroriştilor au fost însuşi copiii. Dintr-o mare nedreptate, acest carnagiu nu a provocat valul de emoţii şi condoleanţe care copleşeşte Europa după fiecare atentat terorist, iar această distanţare spune multe despre lipsa de reacţie a puterilor occidentale şi negarea unei reale prigoane creştine. Să recapitulăm: o grupare islamistă a produs un atentat sângeros împotriva unor creştini care, culmea, sărbătoreau prima zi de Paşti. Şi unii şi alţii trăiesc în Pakistan, cu diferenţa că talibanii vor să cureţe această ţară de orice persoană care nu le împărtăşeşte nebunia. Mai pe scurt, fie că se numesc Statul Islamic, Boko Haram, Al Qaeda sau talibani, toţi aceşti terorişti fanatici s-au lansat într-o feroce campanie de persecuţie şi distrugere a minorităţilor creştine, o furie absurdă care a cuprins din nefericire tot mai multe ţări musulmane.
În ciuda numeroaselor rapoarte şi comunicate oficiale pe această temă, în ciuda tuturor atacurilor revendicate în mod explicit, la nivelul marilor puteri internaţionale asistăm, din nefericire, la o evidentă negare a caracterului anticreştin a acestor masacre. Şi de această dată, toţi preşedinţii de stat şi-au exprimat regretul şi solidaritatea cu poporul pakistanez, dar nimeni, chiar nimeni nu a îndrăznit să spună lucrurilor pe nume: nişte islamişti radicali au comis un masacru împotriva creştinilor chiar în ziua de Paşti. Cum putem explica atunci negarea caracterului genocidar al acestui carnagiu şi voinţa tot mai explicită a teroriştilor islamişti de eradicare a minorităţilor religioase, mai ales a celor creştine? Evident, pot fi invocate numeroase consideraţii geopolitice, dintre care prima este aceea de a nu provoca tensiuni între Occident şi lumea musulmană, care ar duce inevitabil la un război de proporţii. Unii istorici îl numesc „şocul civilizaţiilor“, dar privind la ororile din jurul meu l-aş numi mai degrabă şocul dintre civilizaţie şi barbarie.
Pe de altă parte, de la Epoca Luminilor încoace, creştinismul atât de legat de istoria Europei şi a lumii occidentale, este respins şi chiar negat de o mare parte dintre elitele internaţionale. Într-un articol publicat recent în ziarul Le Figaro, scriitorul Maxime Tandonnet sublinia faptul că această realitate a creştinilor ca şi victime ale terorismului islamist este contrară ideologiei dominante care consideră de fapt creştinismul ca fiind o religie reacţionară, a ordinii prestabilite, o religie opresivă. Elitele progresiste refuză să vadă că în tot mai multe ţări musulmane, simplul fapt de a fi creştin este o condamnare perpetuă la suferinţă şi chiar la moarte. În acest context, tăcerea autorităţilor morale şi a apărătorilor drepturilor omului este înfiorătoare. Mai mult, o parte din mass-media, cel puţin franceză face jocul politicienilor lansând mesaje de diversiune.
Acelaşi Maxime Tandonnet remarca faptul că, de exemplu, prezentând ştirea despre recentele atacuri, postul France 24 a anunţat în primul rând că "musulmanii rămân primele victime ale terorismului în Pakistan". Ori acest atentat odios a fost revendicat atât de explicit ca fiind destinat să-i omoare pe creştini. Aşa cum spuneam, bombele nu fac diferenţa între religii şi din nefericire, în urma acestui atentat criminal au murit în primul rând copii şi oameni nevinovaţi, nu creştini sau musulmani. Oricât ar încerca să ne orbească, aceste crime sunt comise totuşi de indivizi care se sacrifică pentru împlinirea visului grandios de a islamiza întreaga lume. În continuare însă, Occidentul, indiferent, pasiv şi rece închide ochii în faţa procesului progresiv de exterminare a creştinilor. Acum este în plină desfăşurare în Orient iar o dată cu valul masiv de imigraţie musulmană s-ar putea să atace şi Europa care, aşa cum ne-a demonstrat, se înclină imediat în faţa tuturor revendicărilor minorităţilor, preferând să-şi sacrifice proprii cetăţeni în favoarea noilor veniţi. Într-o zi însă, minorităţile vor deveni majorităţi…
Se încarcă comentariile...
