Birocraţia le cere românilor „potcoave de cai morţi”! Coşmarul timbrelor fiscale
0
Formez numărul de telefon al unei secţii de poliţie din Bucureşti, luat de pe site-ul instituţiei respective. Sună. De mai multe ori, repetitiv, fără răspuns însă! Încerc din nou şi din nou, în speranţa că voi găsi Poliţia acasă. N-am noroc, Poliţia nu-i acasă, nu răspunde!
Caut alt număr al celebrei instituţii bucureştene. Sună. Am noroc, îmi zic. Răspunde o voce gravă şi fără pic de solicitudine, fără amabilitate, răspunde ca un favor greu acceptat, o voce metalică de femeie, în silă: „Po-li-ţia!” „Săru` mâna! La serviciul eliberare caziere, aş dori să vorbesc, vă rog.” Legătură formată, sună, sună sună… dar Poliţia nu-i acasă!
Instantaneu, mă gândesc ce s-ar fi făcut românii dacă UE nu ne impunea crearea şi utilizarea numărului unic de urgenţă 112, în cazurile grave, cu apelare de urgenţă la Salvare, Pompieri şi Poliţie?
Formez de câteva ori la rând acelaşi număr încercat anterior. Aceeaşi voce, `Po-li-ţia!”, îmi răspunde, aceeaşi legătură. Ghinion, Poliţia nu răspunde. Încerc peste o jumătate de oră, peste câteva ore, a doua zi. Acelaşi ghinion. Disperat, cer ajutorul vocilor metalice, impersonale, mecanice, de la centrală: `Doamnă, poate mă ajutaţi dumneavoastră cu o informaţie simplă, că cei de la secţia 14 nu-mi răspund? Pentru eliberarea cazierului judiciar este necesar timbrul fiscal de 2 lei, dar nu se găseşte nicăieri, în Bucureşti. Ce fac în situaţia aceasta, plătesc vreo taxă în loc, îmi primesc documentele la Poliţie fără timbre fiscale? Daţi-mi pe cineva să mă lumineze?” „Vă fac legătura la altă secţie în Bucureşti.”
„Să-i ia naiba cu timbrele lor fiscale, cu tot!”
Telefonul sună. Răspunde o voce mai umană, parcă mai amabilă, de bărbat: „Secţia 19” „Bună ziua! La caziere aş dori, vă rog.” „Serviciul caziere suntem.” Îi explic omului despre criza timbrului fiscal. Ştie situaţia, dar „fără timbrul fiscal nu se poate elibera cazierul, că trebuie lipit pe document.” „Şi eu ce fac? Cetăţenii care au nevoie urgent de documente ce fac?” „Aşteptaţi să bage timbre, n-aveţi ce face.” „Păi sunt situaţii urgente, oamenii au nevoie de documente acum, nu când bagă timbre fiscale la poştă?!”, insist eu în speranţa unei rezolvări in extremis a situaţiei. Nu reuşesc decât să-l enervez pe poliţistul de la Caziere, care spune că situaţia este cunoscută de superiori ce încearcă rezolvarea ei. Încheie şi el agasat „Să-i ia naiba cu timbrele lor fiscale cu tot!”
Timp de mai multe zile, am alergat înnebunit, prin Capitala europeană a României, Bucureşti, de la un oficiu poştal la altul, după un timbre fiscale de 2 lei. „N-avem! Nu se mai tipăresc. Încercaţi în altă parte!”, era răspunsul invariabil aruncat prin geamul ghişeelor supraaglomerate de clienţi ai Poştei Române. Coşmarul timbrelor fiscale continuă. Plătisem taxa de cazier la trezorerie. Am rugat rude, prieteni să mă ajute, să caute timbre fiscale. Nimic. Mai aveam şi încă mai am nevoie de timbre fiscale pentru eliberarea unui document, care-mi este necesar până la un anumit termen.
Pe lângă birocraţia arhi/binecunoscută, nemuritoare, celebră şi urâtă crâncen de cetăţenii români, care parcă creşte de la an la an, românii mai încă un coşmar, dacă nu aveau destule: criza, coşmarul timbrelor fiscale. Am aflat că astfel de criză este ciclică în România, apare odată la 2/3 ani şi cuprinde toată ţara. De la începutul anului şi până în prezent, criza timbrelor fiscale este reclamată în: Bucureşti, Galaţi, Constanţa, Iaşi, Călăraşi, Olteniţa… De fapt, în toată ţara.
Timbrele fiscale sunt necesare pentru eliberarea şi legalizarea a numeroase acte, cum ar fi: buletinul de identitate, cazierul judiciar, certificatul de căsătorie, acte judiciare, atestate fiscale, taxe extrajudiciare, certificate fiscale şi câte şi mai câte acte prinse în hăţişul birocraţiei româneşti. Aceste timbre fiscale reprezintă taxa pe documente, o taxă în plus pe care noi, cetăţenii, nu înţelegem de ce mai trebuie să o plătim din moment ce costul documentelor solicitate este plătit separat de aceste timbre!
Ce zice poşta referitor la această criză:
Cosmina Croitoru - purtător de cuvânt Poşta Română: „Comanda de timbre fiscale pentru anul 2015 transmisă de Poşta Română către ANAF a fost făcută pe baza cererilor clienţilor pentru valorile nominale folosite de instituţiile statului, în principal de peste un leu. Dar această comandă, din păcate, până în prezent nu a fost onorată.”
Ce spun cetăţenii afectaţi:
A.G.M.: ·
„La Galati? Aiurea. În Bucuresti la fel. Am umblat două ore pentru timbre fiscale în ianuarie. Asta în condiţiile în care am maşină şi mă mişc rapid. Am ajuns, ca idee, pentru cei care ştiu oraşul, de la ANAF-ul de la Brâncoveanu, unde îmi trebuiau aceste timbre (valoarea mirobolantă de 6 lei), să umblu până la poşta din Baba Novac. M-a costat benzina mult mai mult decât timbrele. Şi, evident, nu am găsit decât de 0.5 bani. Am luat cât să facă 6 lei, le-a pus pe o pagina suplimentară, că unde să lipeşti atâtea pe o cerere? Ce sistem aiurea! Nu e mai eficient să-mi iei tu banii? Fă-ţi, frate, un ghişeu, casierie, şi încasează-mi taxa, nu mă trimite să umblu după potcoave de cai morţi.”
În curând, timbrul fiscal de 2 lei va deveni obiect de colecţie, la mare preţ, pentru românii în căutarea lui. Între timp, pe site-urile de anunţuri se vând şi creşte valoarea timbrelor fiscale de colecţie, care, evident nu ne ajută la eliberarea/legalizarea documentelor actuale.
Anunţ timbru fiscal: 1943-1949: produs second hand, fără garanţie, preţ licitaţie: 10 lei, livrare 9,79 lei
Când vom scăpa de birocraţia care ne complică viaţa, ne enervează, ne costă, bani, timp pierdut şi atentează la sănătatea noastră? Cred că niciodată. Pe an ce trece, mi se pare şi nu doar mie, că birocraţia românească creşte ca Făt-Frumos, se multiplică necontenit în loc să fie controlată şi eradicată.
Când aceşti responsabili, iresponsabili, funcţionari, agenţi ai statului plătiţi din banii noştri, vor înţelege că ei trebuie să fie în slujba cetăţenilor, iar nu cetăţenii bătaia lor de joc?
Cât mai tolerăm birocraţia şi prostia pe banii noştrii? Cât îi mai lăsăm pe aceşti angajaţi, funcţionari, agenţi, nemernici să-şi bată joc de noi?
Se încarcă comentariile...
