Tragedia din spatele unei misiuni în cosmos. Povestea astronautului care s-a prăbuşit în capsula Soyuz 1
0Cursa Spaţială dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică, de la mijlocul şi sfârşitul secolului al XX-lea, pentru supremaţie în explorarea spaţiului cosmic, a reprezentat o perioadă de inovaţii rapide în domeniul tehnologiei, când primele rachete, primii sateliţi artificiali şi, mai apoi, primii oameni au ajuns dincolo de atmosfera Pământului.
Graba pe care cele două tabere au dovedit-o în competiţia pentru cucerirea spaţiului l-a lăsat cu pierderi de vieţi omeneşti. De la americani şi-au găsit sfârşitul trei mari astronauţi - Gus Grissom, Ed White şi Roger Chaffee - de la bordul Apollo 1, în timpul unui test şi exerciţiu de antrenament din ianuarie 1967. În acelaşi an, ruşii rămâneau fără unul dintre cei mai buni cosmonauţi, Vladimir Komarov, a cărui navă s-a prăbuşit la întoarcerea pe Terra, cu forţa unui meteorit de aproape 3 tone.
La începutul anului 1967, Leonid Brejnev, liderul Uniunii Sovietice, a propus ca pentru a marca 50 de ani de la Revoluţia Bolşevică să fie lansate în spaţiu două capsule - Soyuz 1 şi Soyuz 2 - care să se întâlnească într-un punct din spaţiu, unde unul dintre cosmonauţi urma să-şi părăsească nava şi să treacă în cealaltă. Nimeni nu a îndrăznit să i se opună.
Pentru prima capsulă au fost aleşi doi prieteni apropiaţi: Vladimir Komarov (40 de ani), pilot principal, şi eroul naţional Iuri Gagarin, pilot de rezervă. Ambii erau conştienţi că stăteau în faţa unui proiect extrem de riscant şi de complicat. Komarov se temea că nu se va întoarce în viaţă, însă ştia că dacă va refuza, prietenul său avea să îi ia locul.
O echipă formată din zeci de ingineri au inspectat navele şi au găsit peste 200 de probleme tehnice, detaliate într-o notă de 10 pagini. Documentul ar fi trebuit să-i convingă pe mai marii Partidului Comunist că se impune decalarea misiunii, însă acest lucru nu s-a întâmplat, iar Soyuz 1 a fost lansat la data stabilită, 23 aprilie 1967, cu Komarov la bord. Toţi cei implicaţi în proiect ştiau că misiunea este sortită eşecului.
Imediat după lansarea capsulei spaţiale, au apărut primele probleme. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis corect, astfel că vehiculul nu a putut fi alimentat corespunzător, antenele au fost avariate, sistemul de control al temperaturii s-a defectat, iar comunicarea cu solul a fost întreruptă. În aceste condiţii, savanţii ruşi au decis să anuleze lansarea lui Soyuz 2.
Dupa cinci ore petrecute pe orbită, Komarov a reuşit să reintre în atmosfera terestră, însă în momentul coborârii, paraşutele nu s-au deschis corect. Sfârşitul era evident. În timp ce se prăbuşea, cosmonautul blestema cu furie, acuzând partidul şi pe toţi cei responsabili de această nenorocire.
În 24 aprilie, la ora 7 dimineaţa, Soyuz 1 s-a prăbuşit cu o viteză colosală într-o zonă de stepă de lângă Orenberg. Komarov a murit pe loc, fiind primul om care a murit în timpul unei misiuni spaţiale. La locul tragediei au fost găsite doar resturi de metale torsionate, cenuşă şi un os din călcâiul astronautului rus. Vladimir Komarov a fost înhumat cu onoruri militare. Cât despre prietenul său, Iuri Gagarin, acesta nu şi-a revenit niciodată după această pierdere şi a murit, un an mai târziu, într-un accident de avion.
Citiţi şi:
Masacrul animalelor de companie din Anglia. Cum şi-au omorât britanicii 750.000 de câini şi pisici