Tezaurul dacic din cutia de bijuterii a Elenei Ceauşescu. Cum au ajuns podoabe din secolul I î.Hr. în Cabinetul 2
0Podoabe dacice din argint de mare puritate au făcut parte din ”cutia de bijuterii” a Elenei Ceauşescu. Ele i-au fost duse soţiei dictatorului chiar înainte ca arheologii să apuce să le analizeze cum se cuvine.
Doi copii, pe nume Mălin şi Gigel Lazoc, au descoperit în 25 aprilie 1988, în apropiere de ŞImleu SIlvaniei, la Cehei, un tezaur dacic de argint care avea să devină, în timp, cel mai valoros tezaur aflat în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Trei brăţări, o fibulă şi un lanţ, din argint – toate de factură dacică, precum şi din 552 de monede de argint – drahme greceşti, au fost descoperite de copii în timp ce cărau pământ dintr-un versant al unei înălţimi de 540 de metri, numite de localnici ”Deluţ”. Tezaurul cântăreşte peste două kilograme.
Legende locale vorbesc despre faptul că, iniţial, copiii s-ar fi jucat cu piesele găsite, dar cert este că, până la urmă, Miliţia şi Securitatea au ”intrat” pe fir şi au recuperat tezaurul găsit la Cehei. Acesta nu a stat, însă, foarte mult timp în Sălaj, pentru că el a fost trimis în regim de urgenţă la ”Cabinetul 2”, sintagma asociată Elenei Ceauşescu.
”După ce au fost recuperate cam toate piesele, au fost puse într-o cutie, comandată imediat la actuala fabrică Simex, cu catifea cu tot, şi trimise, scurt, la Cabinetul nr.2 de prim-secretarul Ion Traian Ştefănescu. N-au apucat arheologii - Alexandru Matei şi principalul specialist în numismatică de la Cluj, Eugen Chirilă, decât o noapte să lucreze ca să determine piesele. Au reuşit să le cântărească, cât de cât (ulterior am constatat că au fost erori). Plus că nu au apucat să le cântărească pe fiecare, le-au cântărit doar pe loturi de emitenţi, atât de urgent a fost totul”, explică Horea Pop, şeful secţiei de cercetare din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
Tezaurul, o ”jertfă” în speranţa întoarcerii din ”exil”
Se pare că la baza grabei cu care tezaurul a fost trimis Elenei Ceauşescu a ar fi stat speranţa prim-secretarului judeţului că astfel va cumpăra bunăvoinţa soţiei dictatorului şi că, în acest fel, se va putea întoarce la Bucureşti. Ion Traian Ştefănescu, un foarte bun prieten al lui Nicu Ceauşescu, fusese ”exilat” de soţii Ceauşescu în Sălaj, în funcţia de prim-secretar al judeţului, pentru a-l despărţi de fiul lor, Nicu, considerând că acesta nu era un anturaj bun pentru băiatul lor.
Sunt voci care susţin că exilarea ar fi intervenit, de fapt, după ce acesta ar fi complotat cu alţi activişti să îl dea jos pe Nicolae Ceauşescu de la conducerea ţării şi să îl pună în locul său pe Nicu Ceauşescu. Faptul că a fost trimis, din Bucureşti, în acest capăt de ţară, l-a făcut pe Ion Traian Ştefănescu să-şi reverse frustările pe locuitorii din aici, dovedind duritate şi uneori chiar şi cruzime în relaţiile cu aceştia. Comportamenul său dur i-a atras, în Sălaj, şi o poreclă: "Ion Taie şi Spânzură".
Coincidenţă sau nu, la scurt timp după ce tezaurul de la Cehei a ajuns în cutia de bijuterii a Elenei Ceauşescu, Ion Traian Ştefănescu a fost mutat mai aproape de casă, fiind numit ca şi prim-secretar în Dolj. După Revoluţie şi-a început cariera universitară, predând Dreptul Muncii la Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti.
Piesele din tezaur, recuperate după Revoluţie
Horea Pop spune că, după Revoluţie, tezaurul de la Cehei a fost preluat de Banca Naţională a României care, ulterior, i-a anunţat pe reprezentanţii Muzeului Judeţean din Zalău să meargă să-l aducă ”acasă”. Arheologul spune că sunt informaţii că, ulterior descoperirii din 25 aprilie 1986, au fost găsite şi alte piese, duse la Miliţie. Din păcate, pieselor li s-a cam pierdut urma.
Vă mai recomandăm: