Marcel Lucaciu - trimite „Scrisori către Isolda”

A început să scrie poezie încă din şcoala generală. Pasiunea pentru literatură, în general, şi poezie în special,  i-a fost insuflată de către profesoara sa Eugenia Şerban, pe când era la şcoala gimnazială din Jibou.

„Ca poet şi cititor asiduu, m-am format însă la Liceul Filologie-Istorie «Simion Bărnuţiu» din Şimleu Silvaniei, oraşul adolescenţei mele. Am debutat cu versuri în revista Tribuna, în 1984“, rememorează profesorul Marcel Lucaciu.

De atunci a participat şi a fost laureat al multor concursuri de poezie (Braşov - 1989, Sebeş - 1992), a colaborat cu revista de cultură „Agora“, din Philadelphia, condusă de poetul Dorin Tudoran, iar în prezent este colaborator permanent al revistelor „Caiete Silvane“ şi „Viaţa Românească“. A publicat poeme şi cronici literare în revistele Steaua, Luceafărul, Vatra, Tomis, Familia, Ramuri, Flacăra şi altele.

„Nu sunt, încă, un critic literar”

Patru cărţi semnate de Marcel Lucaciu au văzut lumina tiparului: „Scrisori către Isolda” (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995), „Poemul care a împuşcat metafora” (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2000), „Omul fără buzunare” (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2001) şi „Relecturi stănesciene (eseuri)” (Editura Limes ,Cluj-Napoca, 2004). Spune că, deşi scrie cronici literare de peste 20 de ani, nu se consideră încă un critic literar, ci, mai degrabă, un cititor foarte atent şi exigent.

Marcel Lucaciu a prefaţat multe dintre cărţile colegilor săi din cadrul Cenaclului Literar Silvania. A prefaţat şi a îngrijit volumul de versuri „Arhiva cu tăceri”, al regretatului poet Valentin Meseşan, dar şi cele două volume ale poetei Dina Horvath, „Insomnia flăcării” şi „Poeme în crinolină”, dintre care ultimul va fi lansat vineri, în cadrul Zilelor Caiete Silvane.

Mereu îndrăgostit de limba şi literatura română

De formaţie, Marcel Lucaciu este profesor de limba şi literatura română, activând din anul 1990 la Liceul Pedagogic „Gheorghe Şincai” din Zalău, după un scurt „sejur” în judeţul Harghita, de unde mai are încă amintiri, plăcute şi mai puţin plăcute. Din 2006, este inspector şcolar de specialitate de limba şi literatura română. „Sunt perpetuu îndrăgostit de limba şi literatura română şi numai din acest motiv am acceptat această funcţie”, spune Marcel Lucaciu.

Ce îi place.

Spune că îi plac poezia, călătoriile şi pescuitul. „Îmi place să-mi petrec timpul în lumea cărţilor, mai ales în sălile de lectură ale bibliotecilor. Numai că nu mai am atâta timp cât mi-aş dori pentru asta. Călătoriile au reprezentat pentru mine un bun prilej de a cunoaşte lumea şi oamenii“, explică profesorul.

Ce nu îi place.

Nu suportă minciuna şi ipocrizia, nu-i plac oamenii aroganţi şi nici materialiştii. „Nu-mi place faptul că tot mai multe librării au fost înlocuite cu sedii de bănci. Acesta este un semn al unei lumi din care preocupările spirituale încep să dispară. Încep să dispară într-un mod îngrijorător şi periculos pentru noile generaţii“, susţine Marcel Lucaciu.

Întrebare şi răspuns.

Mai urmează un volum? Care ar fi acela?
M.L.: Mă gândesc la o carte de cronici literare care să-i cuprindă pe cei mai importanţi scriitori contemporani şi cărţile lor.

Profil.

Născut. 14 iulie 1966, Jibou
Studii. Facultatea de Filologie, secţia Română-Latină, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca
Familie. Căsătorit, un copil.