Kovari Aranka - De la cinci ani în lumea muzicii baroce

A crescut într-o casă de muzicieni aşa că a început să cânte înainte de a şti să vorbească şi să scrie corect. Astăzi, este singurul adolescent din Sălaj care cântă la flaut drept într-o formaţie de muzică barocă.

La numai cinci ani, Aranka învăţa să cânte la sopranino (un fluier mic), pe care-l primise cadou o soră mai mare de a ei. Cam pe la aceeaşi vârstă, a avut primul contact şi cu pianul. „Tatăl meu este profesor de pian şi preda lecţii şi acasă. După ce plecau elevii, mă puneam şi eu la pian şi încercam să imit gamele pe care le învăţau ei“, îşi aminteşte mica artistă.

Încă din clasa I, Aranka a început să ia în serios muzica şi a fost îndrumată de tatăl ei la un profesor de vioară. La 10 ani susţinea primul concert la vioară, iar după a participat la numeroase festivaluri şi concursuri naţionale şi aproape de fiecare dată a câştigat câte un premiu.

Concert de cameră în camera de zi

Cu timpul, artista a descoprit că nu-şi doreşte să devină violonistă şi s-a axat pe studierea unui instrumente mai puţin întâlnit în şcolile de muzică din România – flautul drept.

„Tatăl meu este pasionat de muzica barocă şi mi-a transmis şi mie această pasiune. El cântă la pian, iar eu la flaut drept, iar uneori  ţinem concerte de cameră acasă, împreună cu fratele meu, care cântă la chitară”, spune Aranka.

După câţiva ani de repetiţii acasă, tatăl şi fiica şi-au înfiinţat şi o formaţie, Dulcis Animus, iar de doi ani au concertat atât la Zalău, cât şi la Cluj. Cei doi abordează în recitalurile lor lucrări ale compozitorilor J. van Eyck, G.G. Gastoldi, A. Vivaldi, G. Ph. Telemann, W. Croft, J.B. de Boismortier, M.P. Monteclair, W. Williams, F.A. Hoffmeister şi G. Dallinger.

Pasiunea o va ţine departe de familie

Extrem de pasionată de muzica barocă, Aranka va pleca de anul viitor din Zalău, pentru că aici nu se studiază acest gen muzical. „Mă voi înscrie la Liceul de Muzică din Cluj. Oricum, de doi ani de zile merg de două pe lună la Cluj, unde fac repetiţii cu profesorul Major Istvan. Din păcate, nici acolo nu mă voi putea axa pe flaut drept, dar o să fac în continuare muzică barocă, specializându-mă pe orgă şi clavecin, instrumente mai apropiate de muzica barocă“, explică artista din Zalău.

Premiată de MOL

Pe lângă diplomele obţinute la concursuri şi olimpiade, Aranka s-a bucurat, doi ani la rând, de sprijinul companiei MOL. „Firma organizează anual un concurs pentru a ajuta tinerii talentaţi. Am fost singura din Sălaj, şi printre cei 17 tineri din ţară, care s-a bucurat de o bursă“, afirmă Aranka. Cu banii primiţi de la MOL, artista şi-a cumpărat un flaut drept şi un sopran, valoarea celor două instrumente depăşind 1400 de euro.

Ce-i place?

„Nu rezist nicio zi fără muzică”, susţine micuţa artistă. Pe lângă muzica de cameră şi cea clasică, Aranka ascultă şi blues, jazz sau rock şi se declară fan al Evei Cassidy şi al formaţiei U2. Când are timp, micuţa artistă îşi ajută şi părinţii în bucătărie, pentru că îi place să gătească.

Ce nu-i place?

Aranka a crescut într-o familie mare şi are încă patru fraţi, dintre care trei mai mari. Cea mai mare supărare a ei este legată tocmai de plecarea fraţilor mai mari la studii şi spune că le simte tot timpul lipsa, pentru că nu-i place să fie singură.

Întrebări şi răspunsuri

Ai devenit muzician pentru că aşa şi-a dorit tatăl tău?

Recunosc că, încă din clasa I, tătal meu a fost cel care m-a trimis să fac lecţii de vioară. Dar pasiunea pentru muzică a fost firească, având atâţia muzicieni în familie. De la cinci ani ani mă jucam cu un mic sopranino (un fluier mic) pe care-l primise cadou o soră mai mare de a mea.

Cât timp dedici, zilnic, muzicii?

Depinde de la o zi la alta. În principiu, de luni până vineri, repet cam o oră-două în fiecare zi. La sfârşit de săptămână, muzica îmi ocupă mai mult timp. Tatăl meu e mai liber atunci şi împreună cu el şi unul dintre fraţi mai facem muzică de cameră, acasă.