Ginecologul care a făcut experimente pe sclavi. Motivul pentru care nu folosea antestezic în intervenţiile chirurgicale
0Supranumit "părintele ginecologiei moderne", James Marion Sims a fost un medic controversat, în ciuda inovaţiilor pe care le-a adus în medicină.
Inventatorul specumului vaginal, James Marion Sims este primul medic care a efectuat cu succes o intervenţie chirurgicală asupra vezicii biliare şi a dezvoltat o tehnică inovatoare pentru tratarea femeilor diagnosticate cu fistulă vezicovaginală, o afecţiune severă care determină complicaţii la naştere.
S-a născut în 1813, în Lancaster County, Carolina de Sud, şi şi-a început cariera medicală într-o perioadă în care pentru a profesa nu se cerea o pregătire intensă, aşa cum se întâmplă astăzi. După o perioadă de ucenicie, un curs de trei luni şi un an de studiu la un colegiu medical, Sims şi-a început activitatea în Lancester, după care s-a mutat în Montgomery, în căutarea unui nou început, după ce i-au murit doi pacienţi. Acolo a fost angajat de către proprietarii bogaţi ai mai multor plantaţii, lucrând ca medic pentru sclavii acestora.
Într-o perioadă în care medicina era departe de ceea ce reprezintă astăzi, naşterea era o procedură periculoasă, înregistrându-se o mortalitate ridicată, precum şi o serie de complicaţii. Fistulele vezicovaginale erau des întâlnite după naşteri cu travaliu obstrucţional, în multe dintre cazuri bebeluşii murind la naştere, iar viaţa mamelor fiind pusă în pericol.
Potrivit autobiografiei sale, Sims a fost unul dintre cei trei doctori care se preocupau de starea de sănătate a lucrătorilor de pe plantaţiile din zonă. El menţionează că, într-o primă fază, când femeile sclave s-au plâns de problemele uterine cu care se confruntau, le-a transmis că nu intră în domeniul său de specializare. Când la cabinetul său s-a prezentat o pacientă care căzuse de pe cal, alegându-se, astfel, cu leziuni pelviene, a aşezat-o pentru consult într-o poziţie ce l-a inspirat în ceea priveşte tratarea unei fistule. Din 1845, până în 1849, el a efectuat o serie de intervenţii chirurgicale experimentale pe mai multe sclave care prezentau fistule vezicovaginale.
Acuzat de rasism
Sims scrie în cartea sa că femeile "implorau" să fie tratate, pentru a scăpa de disconfort, însă în niciun document medical nu a fost înregistrat că acestea şi-ar fi dat consimţământul. Trei paciente au fost înregistrate în evidenţele lui Sims: Lucy, Anarcha şi Betsey. Prima care a ajuns pe masa de operaţii a fost Lucy, o tânără de 18 ani, care născuse cu câteva luni înainte şi se confrunta cu incontinenţă urinară. În timpul intervenţiei, pacienta a fost dezbrăcată complet şi pusă să stea în patru labe, cu capul sprijinit pe mâini. Lucy a fost operată pe viu şi a supravieţuit după o oră de chin, în care a urlat de durere sub privirile a numeroşi medici. "Agonia ei a fost extremă. Am crezut că va muri", menţiona Sims. Tânăra s-a ales, însă, cu o infecţie gravă, revenindu-şi abia după trei luni.
Sims a ales să nu folosească anestezic în operaţii convins fiind că oamenii de culoare nu simţeau durerea, asemeni albilor.
O a doua pacientă a fost Anarcha, o adolescentă de 17 ani, pe care medicul a operat-o de nu mai puţin de 13 ori în patru ani, de fiecare dată fără anestezie, pentru a-şi îmbunătăţi, astfel, tehnica şi instrumentele folosite. În cadrul acestor experimente, a introdus utilizarea firelor de argint pentru suturile rănilor, fiind convins de acţiunea antibacteriană a metalului. Nu toţi pacienţii au avut norocul de a supravieţui, mulţi decedând în timpul cumplitei proceduri.
După 1850 s-a mutat în New York, unde a deschis primul spital dedicat femeilor şi unde a continuat să testeze controversatele proceduri medicale. Ori de câte ori murea vreun pacient, dădea vina pe mame ori pe asistentele medicale de culoare care îl ajutau.
Operaţiile experimentale fără anestezie pe care SIMS le-a făcut asupra femeilor afro-americane înrobite, care nu aveau drept de decizie, au fost descrise de la sfârşitul secolului al XX-lea drept un exemplu de rasism în profesia medicală.
Mai puteţi citi: