Felicitările cu spânzurătoarea trimise autorităților din Șimleu, în anii '60. Autorii n-au fost prinși niciodată

Doi țărani din Șimleu s-au răzbunat pe comuniștii care le-au luat pământul și animalele din bătătură și le-au trimis felicitări de Anul Nou. În loc de urări de viață lungă și sănătate, oamenii au desenat o spânzurătoare și un mormânt.

La începutul anului 1962 au fost expediate din orașul Șimleu două felicitări adresate președintelui și vicepreședintelui Sfatului Popular Raional Șimleu. În cea adresată președintelui, autorul a desenat o spânzurătoare și sub ea un mormânt. Alături, era scris: „Ce vă așteaptă în 1962, ca rezultat al colectivizării la Plopiș“. Și vicepreședintele a primit o scrisoare identică, numai că era schimbat numele localității: în loc de Plopiș, era Halmășd.

Felicitările au fost considerate amenințare cu moartea de către autorități și s-a deschis dosar de verificare. „Atât desenul, cât și textul sunt scrise cu cerneală albastră cu scris de mână deghizat“, se arăta în referat. În anul 1967, dosarul s-a închis întrucât nu a fost prins autorul, după cinci ani de muncă în zadar, aflăm din proiectul „România supravegheată“, inițiat de Direcția Cercetare, Expoziții, Publicații, Serviciul Programe Educaționale din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Ce a însemnat colectivizarea

Potrivit istoricului sălăjean Marin Pop, colectivizarea a început cu apariţia Decretului 83, care lichidează resturile proprietăţii moşiereşti rămase după aplicarea Legii agrare din 1945. O astfel de proprietate exista, în Sălaj, în zona Mirşid, şi aparţinea baronului Wesselenyi Ştefan. Comitetul agrar din Mirşid s-a întrunit, potrivit istoricului, în 27 martie 1946, şi a decis exproprierea baronului, pe motiv că acesta s-ar fi refugiat în ţările cu care România a fost în război, condiţie prevăzută de articolul 3 al Legii agrare.

Potrivit documentelor vremii consultate de istoric, baronul avea în proprietate 1.452 de ”jugăre” (un jugăr înseamnă 0,5775 de hectare) de teren, comitetul hotărând exproprierea lui în totalitate. Potrivit lui Marin Pop, într-un raport al comitetului local se menţionează faptul că, Wesselenyi Ştefan, „nu a simpatizat cu ţara Rusiei sovietice, chiar a fost duşmanul Rusiei sovietice” şi că „a fost susţinătorul regimului Horthy”.

Colectivizarea propriu-zisă a urmat mai multe etape. „Mai întâi ţăranii au fost amăgiţi să se înscrie în Întovărăşiri agricole (T.O.Z.-uri). Următoarea etapă a fost transformarea Întovărăşirilor în G.A.C.-uri (Gospodării Agricole Coelctive). Aici intervine munca de lămurire a activiştilor de partid veniţi de la Raion. Ţăranii erau chemaţi, pe rând, la Căminul cultural şi "lămuriţi" să intre în G.A.C.”, explică istoricul.  Pe pe lângă presiunea exercitată direct asupra ţăranilor, s-au făcut presiuni mari şi erau şantajaţi elevii de liceu, care erau ameninţaţi cu exmatricularea dacă părinţii lor nu se înscriu în G.A.C. toate acestea nu au făcut decât să creeze o stare de nemulțumire în rândul oamenilor.

Salvat de Revoluție 

Nu sunt singurele înscrisuri dușmănoase din perioada comunistă. Timp de doi ani, Securitatea din Tulcea l-a căutat pe cel care a mâzgălit paginile unui almanah cu mesaje ostile îndreptate împotriva orânduirii socialiste. Din nota de măsuri întocmită de şeful Biroului 0647, locotenent colonelul Radu Pisică, la data de 24 februarie 1988, Securitatea a descoperit o inscripţie pe o filă din Almanahul „Convorbiri literare“ apărut în anul 1988, ce ulterior a fost lipită pe Sala Sporturilor din Tulcea, la data de 26 ianuarie 1988.

Echipa Serviciului Programe Educaţionale – Direcţia Cercetare, Expoziţii, Publicaţii din cadrul Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii ne-a pus la dispoziţie o serie documente din dosarele de obiectiv ale judeţului Tulcea, în care se arată cum s-a desfăşurat ancheta ofiţerului Pisică.

„Fila almanahului, de dimensiuni 20x28,5 reprezintă un portret, pe marginea căruia este redactată inscripţia cu caracter ostil, scrisă cu carioca albastră, cu litere tipografice majuscule. Scrisul este natural, de evoluţie medie, fără greşeli de ortografie, simplu, iar după trăsături şi modul de executare este posibil să fie redactată de un tânăr cu o pregătire medie. Datorită umezelii atmosferice excesive, care a influenţat hârtia utilizată, nu au putut fi prelevate de pe aceasta amprente digitale“, scrie în acest raport locotenent colonelul Radu Pisică.

Cum autorul înscrisurilor nu a fost găsit, pe 13 octombrie 1989, Planul de Măsuri în cazul „Almanahul“ s-a extins. Le mai rămăseseră de verificat lucrările de Bacalaureat de la câteva licee din Tulcea. Din fericire, planul operativ a căzut odată cu venirea Revoluţiei, iar tânărul nu a fost prins.