Cum au trăit sălăjenii “Marele Cutremur”

Sălăjenii au trăit momente de panică în urmă cu 34 în ani, în seara cutremurului care a devastat România.Presa vremii din Sălaj aminteşte eforturile făcute de oamenii muncii din judeţ, care lucrau mai mult pentru a le trimite alimente sinistraţilor.

Scriitoarea Dina Horvath, elevă pe atunci,  avea 17 ani în 1977 şi stătea în gazdă în blocul Scala, din Zalău. „În jurul orei 21.30, am simţit că se mişcă patul cu mine. Credeam că e o glumă a colegei mele de cameră. Mi-am dat apoi seama că tremură toată casa. Nu ştiam ce se întâmplă, nu mai trecusem prin aşa ceva până atunci. Bătrâna la care stăteam în gazdă a strigat speriată «Tulai! E cutremur!». Am fugit speriaţi în faţa blocului, unde erau şi ceilalţi vecini. Toată lumea era panicată“, îşi aminteşte Dina Horvath.

Poeta mai spune că-n Zalău n-au fost distrugeri şi nici pagube importante, dar îşi aminteşte disperarea celor care aveau rude în Capitală şi nu puteau să vorbească cu ele. „Câteva zile nu s-a putut lua legătura cu Bucureştiul. Nimeni din provincie nu putea să sune“, mai spune scriitoarea.

Cutremur în timpul “Adevăratului Curaj”

Omul de presă Ioan Nechita Săbăduş, care astăzi este pensionar, a văzut cu ochii lui dimensiunea tragediei de după cutremur. Ba mai mult, a suferit şi răni uşoare în noaptea de 4 martie 1977. Ziaristul, care avea 30 de ani la acea vreme, se afla în Bucureşti în acele zile. Cutremurul l-a prins într-o sală de cinema, unde se afla împreună cu soţia.

„Nu mai ţin minte numele cinematografului, dar ştiu că rula filmul «Adevăratul Curaj», cu John Wayne. La ora 21.25, am auzit un huruit puternic. E oarecum amuzant, pentru că exact în acel moment, într-o scenă din fil era detonată o încărcătură mare de dinamită. Sincer, în primă fază am crezut că de acolo vine zgomotul. Apoi a început să se mişte întreaga clădire. Credeam că se va rupe cu totul. Oamenii s-au speriat şi au început să fugă. În acea învălmăşeală am fost împins înspre o fereastră şi mi-am acoperit faţa cu mâinile. Cioburile mi-au tăiat destul de putenic mâna dreaptă“, rememorează ziaristul.

În cele din urmă, sălăjeanul a reuşit să scape împreună cu soţia, dar a mai stat în Bucureşti câteva zile şi îşi aminteşte peisajul sinistru, cu clădiri dărâmate şi oameni răniţi care strigau de sub munţii de moloz.

„Înaltă conştiinţă, adânc patriotism“

Sub acest titlu prezenta ziarul „Năzuinţa“ hărnicia oamenilor muncii din Sălaj, care încercau să producă foarte multe alimente şi materiale de construcţii pentru ceilalţi români, afectaţi de cutremur. Niciun cuvânt despre numărul  morţilor sau cel al răniţilor. Astfel, Întreprinderea de Industrializare a Laptelui din Şimleu se angaja să producă mai mult cu 35 de tone de telemea şi 20 tone de unt, iar CAP-iştii din Hereclean, Dobrin sau Meseşeni promiteau să trimită câte 250 de hectolitri de lapte.

La Bucureşti au plecat după cutremur şi echipe de muncitori. Blocul 104 de pe strada Timonierului, din Capitală, a fost refăcut în totalitate de muncitorii de la Întreprinderea Judeţeană de Construcţii Montaj Sălaj.

Cutremurul a durat 55 de secunde

Cutremurul din seara de 4 martie 1977 a avut loc la ora 21.22 şi a  avut o magnitudine de 7,3 grade pe Scara Richter. În numai 55 de secunde, cutremurul a făcut 1.578 de victime, din care 1.424 numai în Bucureşti. În ţară, au fost circa 11.300 de răniți, iar aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.