Cum a influenţat democraţia post-decembristă modul de folosire a terenurilor
0Terenurile agricole au cam intrat la apă odată cu desfiinţarea CAP-urilor comuniste şi cu retrocedarea lor către foştii proprietari. În Sălaj, cea mai mare scădere se înregistrează la suprafeţele de teren arabil, care s-au restrâns cu aproximativ 20.000 de hectare.
Potrivit unui raport prezentat vineri, în şedinţa Colegiului Prefectural, de noul director al Direcţiei Agricole, Valentin Duca, dacă în 1989 terenurile agricole însumau, în Sălaj, 256.454 de hectare, în 2013 acestea măsoară doar 238.874 de hectare. Diferenţa de aproape 18.000 de hectare a fost pierdută, în cea mai mare parte, în favoarea construcţiilor.
Scăderea interesului pentru agricultură este evident şi din analiza categoriilor de folosinţă a terenurilor. Terenul arabil a pierdut aproape 20.000 de hectare, mare parte fiind tranformat în fâneţe, singura categorie unde suprafaţa a crescut faţă de 1989 (cu aproximativ 6.000 de hectare). Păşunile au scăzut cu aproximativ 1.000 de hecatre, livezile, cu 3.000, iar suprafeţe ocupate de vii s-au restrând cu 500 de hectare.
Reprezentantul Direcţiei Agricole a prezentat şi o situaţie comparativă referitoare la evoluţia producţiei agricole obţinute în 2013, în raport cu 2012. Producţia de cereale pentru boabe a crescut faţă de anul precedent cu 70 la sută (92507,08 tone faţă de 54095,41 tone), datorită producţiei medii estimate a fi realizată la porumb.
Producţia de cartofi a fost, anul acesta, mai slabă cu aproximativ 8 la sută faţă de 2012. Producţia de legume a fost, însă, mai mare cu 16,6 la sută, asta datorită creşterii suprafeţelor cultivate şi a randamentului pe hectar. Producţia de fructe a scăzut cu 17,47 la sută, în timp ce la struguri este aşteptaă o creştere de două procente.
Explicaţiile oficialilor
Reprezentanţii Direcţiei Agricole spun că scăderea suprafeţelor cultivate cu cereale se datorează în principal lipsei contractelor cu procesatorii de materie primă, dar şi fluctuaţiei preţurilor de livrare a cerealelor. Nu ajută deloc nici faptul că nu avem spaţii de depozitare a producţiei, şi nici faptul că nu se respectă tehnologiile de cultură: rotaţia culturilor, seminte cu valoare biologic ridicată, fertilizare raţională, lucrări la timp şi de calitate, tratamente fitosanitare. Un alt factor este reprezentat şi de preţurile mari a imputurilor (motorină, îngrăşăminte, erbicide, fungicide, piese de schimb) care vin spre agricultură în comparaţie cu cu preţul de valorificare a producţiei (raportul dintre indicele preţului produselor agricole şi indicele preţurilor produselor indistriale). Deloc de neglijat este şi fărămiţarea excesivă a terenului, media pe exploataţie fiind de 2,5 ha, iar la exploataţiile mai mari media este de 73,30 ha.
În sectorul horticol, de vină este lipsa pieţii de desfacere, importul cantităţilor mari de legume şi fructe, preţurile scăzute şi lipsa procesatorilor şi a contractelor ferme de desfacere a producţiei.