Terenul pe care se află un liceu, o şcoală şi vila unui fost primar din Vaslui, revendicat în instanţă: „Securitatea ne-a luat abuziv totul”

Fiica şi doi nepoţi ai unei familii din Vaslui au dat în judecată Statul Român solicitând să fie revocat un act de donaţie pe care părinţii lor au fost obligaţi de Securitate să îl semneze în timpul regimului comunist.

Moştenitorii au dat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Judeţean Vaslui, Liceul „Mihail Kogălniceanu” Vaslui, Şcoala „Constantin Pufan” Vaslui, precum şi pe fostul primar de Vaslui, Victor Cristea, şi pe soţia acestuia, solicitând instanţelor de judecată să constate nulitatea absolută a actului de donaţie ce vizează terenurile pe care funcţionează cele două unităţi de învăţământ şi cel pe care şi-a ridicat casa fostul edil.

Donaţia care face obiectul litigiului vizează o suprafaţă de 600 metri pătraţi, situată în zona zero a municipiului Vaslui, strada Mihail Kogălniceanu, teren pe care proprietarii de drept au fost obligaţi să în doneze statului.

În acţiunea înaintată instanţelor, moştenitorii arată că proprietarii nu au avut niciodată intenţia de a gratifica Statul român, donaţia fiind determinată de presiunile şi abuzurile făcute de autorităţile statului comunist, acţiuni de notorietate în acea perioadă. 

Martorii audiaţi şi reaudiaţi în demersurile iniţiate de fiica proprietarilor au arătat că „Partidul comunist le-a dărâmat casa şi le-a luat terenul, dar ştiu ca aceştia nu au vrut nici să dărâme casa ,nici sa dea terenul”, „casa le-a dărâmat-o Securitatea, Securitatea le-a luat terenul abuziv”, „terenul şi casa au fost date fără voinţa soţilor. Asupra soţilor s-au făcut presiuni fiind ameninţaţi ca ar putea face puşcărie dacă nu donează”.

Pe terenul revendicat se află în prezent şi Şcoala ”Constantin Pufan” (Şcoala pentru surzi)

Fostul primar de Vaslui, casă pe terenul „donat” statului

Fiica proprietarilor care au deţinut casa şi terenul la intrarea pe aleea spre Parcul Copou a declarat judecătorilor: „era perioada când se demolau abuziv casele, părinţii nu au fost de acord. Veneau mereu la noi de la Primărie şi îi ameninţau pe părinţi că trebuie să părăsească locul”, „Din spusele bunicilor, au fost obligaţi să doneze casa. Bunicii mi-au povestit că venea cineva de la Securitate şi îi ameninţa pentru ca aceştia să doneze casa”. 

”Arată reclamanţii că instanţa supremă, într-o decizie de speţă „în situaţia în care instanţele judecătoreşti sunt chemate a se pronunţa asupra caracterului acestei condiţii esenţiale de validitate a contractului de donaţie, acestea trebuie sa aibă pe lângă legislaţia în vigoare la data realizării liberalităţii, împrejurările contemporane efectuării donaţiei”. Or, în această cauză, din probatoriul deja administrat a rezultat că actul de donaţie a fost făcut după instaurarea puterii comuniste, nu cu intenţia de a gratifica statul român, ci forţat de presiunile şi ameninţările la care erau supuşi cocontractanţii”, se menţionează în acţiunea înaintată instanţei.

Actul de donaţie, semnat între cei doi soţi şi Consiliul Popular Vaslui, a fost încheiat la Notariatul de Stat Vaslui pe 16 mai 1977. Ulterior, familia în cauză a fost obligată să se mute la bloc. Pe locul unde s-a aflat casa lor, s-a construit una dintre clădirile Liceului ”Mihail Kogălniceanu”, ulterior Şcoala pentru Surzi, iar mai târziu pe terenul care are ieşire spre strada Andrei Mureşanu şi-a ridicat o vilă impozantă fostul primar şi parlamentar de Vaslui, Victor Cristea. 

O parte din terenul donat cu forţa în 1977, aparţine în prezent fostului primar Victor Cristea

Judecătorii au respins acţiunea moştenitorilor, arătând în motivarea sentinţei că simpla trimitere la contextul politic nu este suficientă pentru a anula un act de donaţie.

”Contextul politic în care a fost încheiat contractul de donaţie este cunoscut ca fiind unul în care, în mod abuziv, proprietatea privată era trecută în proprietatea Statului, însă, având în vedere că, în cauză, a fost încheiat un contract de donaţie în formă autentică notarială, precedat de o ofertă olografă de donaţie din partea soţilor B., nu este suficientă trimiterea la contextul politic contemporan încheierii contractului de donaţie, ci este necesar a se face proba, în mod cert, că nu a existat intenţia de a dona din partea acestora. Or, probatoriuL administrat în prezenta cauză, coroborat cu probatoriul administrat în dosarul nr. (...) (declaraţiile martorilor audiaţi în acel dosar fiind apreciate în cadrul probei cu înscrisuri, având în vedere că aceşti martori nu au fost audiaţi direct de către instanţă în prezenta cauză), nu relevă în mod cert lipsa voinţei de a dona a donatorilor. Niciunul dintre martori nu a relatat în mod clar presiunile la care ar fi fost supuşi donatorii pentru a încheia contractul de donaţie, de natură să le abolească voinţa internă de a dona, şi nici faptul că aceste presiuni s-ar fi făcut atât la data ofertei olografe de donaţie (28.12.1976), cât şi la data autentificării la notar a contractului de donaţie (16.05.1977)”, se menţionează în hotărârea Judecătoriei Vaslui.

Decizia instanţei a fost contestată de moştentori, dosarul aflându-se în prezent pe rolul Tribunalului Vaslui.

Vă mai recomandăm: 

Internet de la gunoi: cum arată pubelele inteligente de 7.000 de euro cumpărate la Iaşi

Milionarul Gruia Stoica, condamnat la 4 ani de închisoare pentru o privatizare de acum 17 ani