„Nemaiştiind“ sau „ne mai ştiind“? Care este forma corectă a verbelor la gerunziu, precedate de prefixul „ne“ şi adverbul  „mai“

Gerunziul este un mod nepersonal şi nepredicativ, foarte uşor de recunoscut după terminaţia -ind/ -ând. Dificultăţile apar la ortografie, atunci când gerunziile primesc prefixul „ne“, respectiv prefixul „ne“ şi adverbul „mai“ sau „prea“.

Scriem într-un singur cuvânt ”nemaştiind” sau separat ”ne mai ştiind”? Dilema este valabilă şi în cazul folosirii adverbului ”prea”: ”nepreaştiind” sau ”ne prea ştiind”? Dacă la pronunţie nu sunt dificlultăţi, la scriere mulţi dintre români au dubii în privinţa formei corecte.

În limba română, în general, prefixele se scriu lipite de cuvântul de bază care le urmează şi nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, nerecunoscute de dicţionare, se despart prin cratimă: anti-prezidenţial, anti-orice. 

Şi în cazul verbelor la modul gerunziu, atât forma negativă, cât şi cele compuse cu adverbele ”mai” regula generală este că indiferent de verb, se scriu într-un singur cuvânt. Aşadar, se ortografiază corect: neştiind, nevăzând, neauzind, nemuncind, respectiv: nemaivăzând, nemaiştiind, nemaiauzind, nemaivând, nemaifiind etc.

Regula este valabilă şi cazul ortografierii cu adverbul ”prea”. Aşadar, vom scrie: ”nepreaînţelegând”, ”nepreaştiind”, ”nepreavoind”, ”nepreafiind” şi nu separând prefixul, respectiv adverbul, de verb. 
Este greşită şi ortografierea după modelul: nemai făcând, nemai ştiind, nemai înţelegând, cuvantul ”nemai” neexistând în limba română.

Vă mai recomandăm:

Greşeli frecvente în limba română: „Îmi cer scuze“, eroarea de exprimare pe care o facem fără să ne dăm seama – zece capcane în vorbirea curentă

Şi „taică-tu are cratimă”, nu doar „mă-ta”. Top greşeli în care folosim incorect cratima - „Ce spune-ţi, v-om învăţa corect s-au nu gramatica limbii române?”

„No!”, semnul că ardelenii au nevoie de „hodină” înainte de a spune ceva. Curiozităţile graiului dintre Carpaţi