Cu sau fără virgulă? „Ana, învaţă lecţia!“ sau „Ana învaţă lecţia!“. Cum se foloseşte corect cel mai utilizat semn de punctuaţie

Folosirea incorectă a virgulei poate duce la schimbarea sensului propoziţiei, fiind celebru exemplul: „Hai să mâncăm, copii“, respectiv ”Hai să mâncăm copii“.

Considerată unul dintre cele mai importante semne de punctuaţie, virgula continuă să dea mari bătăi de cap, deşi regulile de bază privind utilizarea ei sunt, spun profesorii, foarte simple. 

Potrivit normelor, virgula delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei. Ea marchează grafic anumite pauze scurte făcute în cursul rostirii unei propoziţii sau fraze. În felul acesta, alături de alte semne de punctuaţie, virgula serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intonaţiei.

Trebuie să ştim că:

1. Se pune virgulă între părţi de propoziţie de acelaşi fel, atunci când nu sunt legate prin ”şi” ori prin ”sau”.

Exemplu: Andrei, Mihai şi George au mers la film..

O excepţie este situaţia în care „şi“ face parte din înşiruire. În acest caz se foloseşte virgulă.

Exemplu: Au mers la film şi Andrei, şi Mihai, şi George.  

2. O apoziţie se desparte întotdeauna prin virgulă de restul propoziţiei.

Exemplu: Mihai, colegul lui George, a învăţat lecţia.

3. Se pune virgulă după un substantiv în cazul vocativ.

Exemplu: Ana, învaţă lecţia!

Lipsa virgulei după substantivul în cazul vocativ ar schimba sensul propoziţiei, din îndemn transformându-se într-o propoziţie simplă afirmativă: ”Ana învaţă lecţia”.

4. Se pune virgulă după o interjecţie.

Exemplu: Ah, am scăpat de acest examen!

5. Se separă prin virgulă conjuncţia ”aşadar” şi locuţiunea conjuncţională ”prin urmare” de restul propoziţiei.

Exemplu: A citit, aşadar, această carte.  
Dar nu se separă prin virgulă conjuncţiile însă, deci şi adverbul totuşi.
Exemplu: A citit deci lecţia.

6. Se pune virgulă înainte de ”dar” şi de ”însă” (atunci când are sensul de dar).

Exemplu: Ana a citit cartea, dar (însă) nu a văzut filmul. 

7. Se foloseşte virgula pentru a despărţi un adverb de negaţie sau de afirmaţie, când acesta este echivalent cu o propoziţie;

Exemplu: Nu, nu am văzut acest film.

8. Între subiect şi predicat nu se pune virgulă.

Exemplu: Elevul privea pe fereastră.
Excepţie fac fac situaţiile în care între subiect şi predicat se regăsesc alte părţi de propoziţie (în general complemente circumstanţiale) care se despart prin virgulă de restul propoziţiei.
Exemplu Elevul, în timpul orei, privea pe fereastră.

9. Nu se foloseşte virgula atunci când conjuncţia "însă" şi "deci"" sau adverbul "totuşi" sunt aşezate în interiorul propoziţiei.

Exemplu: A venit deci fără să spună nimănui.

10. Nu se foloseşte niciodată virgula după complementele directe sau indirecte poziţionate după predicat.

Exemplu: Am cumpărat o carte Anei.