Sinistraţii de la Eşelniţa aşteaptă şi acum ajutor pentru refacerea caselor
0Inundaţiile devastatoare din 15 septembrie 2014 au lăsat mai multe familii din Eşelniţa sub cerul liber, casele acestora fiind distruse de apele umflate ale râului care taie localitatea. De atunci oamenii tot aşteaptă ajutor pentru a-şi reface casele.
Urmele prăpădului din toamna anului trecut se văd şi acum la Eşelniţa, deşi au trecut şapte luni. Primăria comunei Eşelniţa, o localitate cu un buget frumuşel având în vedere că aici sunt construite pe malul Dunării mai multe pensiuni şi case vacanţe, nu a reuşit nici până la această oră să facă ordine pe uliţele afectate.
În urma viiturii, sinistraţii au rămas doar cu hainele de pe ei şi au fost adăpostiţi pe la rude sau în containere. Cea mai arzătoare dorinţă a sinistraţilor din Eşelniţa este aceea de a avea din nou un acoperiş deasupra capului.
“Nu a mai rămas nimic din casa mea, am muncit cu soţia mea în străinătate şi tot am investit în casă, am cheltuit peste 70.000 de euro. Acum am rămas pe drumuri, nici haine nu mai avem , am rămas sub cerul liber. Nimeni nu ne ajută cu nimic”, spune un localnic din Eşelniţa. „Nu avem niciun ajutor, nimeni nu ne ia în seamă deşi suntem necăjiţi . M-au nenorocit inundaţiile, mi-au luat apele tot din casă. M-au ajutat oamenii din sat cu un dulap, cu ce au putut. Suntem cinci oameni care dormim într-o cameră”, se plânge o femeie.
Cu mari eforturi, oamenii îşi ridicaseră o căsuţă fără să se gândescă vreo clipă că apele râului care taie localitatea ar putea să le ia toată agoniseala de-o viaţă.
„Nimeni nu ne ajută cu nimic, cu niciun leu. Ridicasem casa cu banii câştigaţi de soţul meu în Suedia, iar acum dormim pe la rude, pe unde apucăm”, spune o altă femeie. „Am făcut împrumut la bancă ca să fac o casă, iar acum casa este crăpată. Am făcut Crăciunul şi Paşte în aceste vagoane Avem 900 de lei de dat la bancă în fiecare lună”, se plânge o altă localnică.
Familia Frăţilă a rămas sub cerul liber în toamna anului trecut şi de atunci doarme într-un container. A făcut nenumărate demersuri la Guvern, la Prefectura Mehedinţi, la Primăria Eşelniţa, în speranţa că va veni un ajutor, că vor avea din nou o casă.
„Situaţia este neschimbată de la inundaţii. Eu şi familia mea am rămas în vagonul acesta. Pentru noi sărbătorile sunt triste, noi vrem să ne refacă casa. Eu muncesc, dar cea mai mare durere a mea este că nu am casă”, spune Ion Filip Frăţilă. Se gândesc cu groază că din septembrie vor rămâne şi fără aceste containere.
„Ni se iau vagoanele că au fost închirate doar până în septembrie pentru un an de zile, aşa ne-au spus de la Consiliu. Mi-e mai mi-a rămas o parte din case, am început să consolidez, ca să nu cadă, dar cei care au rămas sub cerul liber, ce fac? Ne descurcăm greu fiindcă numai mama are o pensie de 500 de lei. Mai lucrăm şi noi cu ziua”, zice Ion Bădoiu, un alt sinistrat de la Eşelniţa. În caeeaşi situaţie se află şi familia Rus. „Din septembrie nu s-a rezolvat nimic pentru noi, nu au venit nici măcar să ne consolideze casele la cei care mai avem ceva din ele. Noi aşteptăm, au zis că vin cei de la Apele Române”, spune Ion Rus.
Citeşte şi: