Povaţa lui nea Zaharia, românul care a împlinit 102 ani: „Tratamentul meu este un păhărel de vin dimineaţa“

Un pahar de vin la masă în fiecare zi şi o viaţă echilibrată ar fi „reţeta” în cazul lui Zaharia Puiu, din satul mehedinţean Vânători, care a împlinit 102 ani de viaţă.

Din cauza stresului, a hranei nesănătoase şi a altor factori negativi, foarte puţini oameni depăşesc vârsta de 100 de ani în România. Curios este că nea Zaharia, aşa cum îi spun sătenii din Vânători, a trecut şi prin ororile celui de-Al Doilea Război Mondial şi, cu toate acestea, a reuşit să ajungă la vârsta de 102 ani. E adevărat, a avut norocul să trăiască în mijlocul unei familii frumoase, unite şi care îl îngrijeşte cu multă dragoste. Nepoţii lui spun că l-au văzut o singură dată în viaţă foarte trist, atunci când s-a stins din viaţă soţia sa.

O singură dată la spital

În 102 ani de viaţă, nea Zaharia a ajuns doar o singură dată pe patul de spital, atunci când la vâsta de 93 de ani, a avut nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea cataractelor. Care ar fi „reţeta centenarului"?

„Nu a fumat niciodată, a muncit în permanenţă într-un ritm echilibrat, ceea ce l-a ajutat foarte mult. La ora actuală, ceea ce îl menţine, în afară de o alimentaţie sănătoasă. este acel pahar de vin pe care îl bea în fiecare zi din via lui de la ţară pe care în perioada de vară o şi îngrijeşte. Nu vă imaginaţi că la vârsta lui are forţa necesară să facă toare lucrările, în schimb îşi aduce şi el aportul astfel încât să se simtă mulţumit că a făcut ceva util”, spune Cristina Pârvu, soţia nepotului.

Zaharia Puiu are două fete, care i-au mai dăruit doi nepoţi şi trei strănepoţi.

Un păhărel de vin

„Când era întrebat de săteni cum a ajuns la vârsta asta le răspundea în felul următor: «Tratamentul meu este un păhărel de vin dimineaţa înainte de masă». Pot să vă spun însă că a băut întotdeauna cu măsură. Nu îi place mâncarea de pe o zi pe alta şi fiica are grijă să-i pregătească mâncare în fiecare zi.  Apoi, după-amiază, la 12.00, el doarme o jumătate de oră în fiecare zi şi acesta poate este un secret de a ajuns la vârsta asta. Erau nişte oameni foarte calculaţi şi el şi bunica, se înţelegeau din vorbă. Sper ca eu să-l depăşesc”, spune, zâmbind, un alt nepot, Radu Ghenciu. Chiar şi acum, la vârsta de 102 ani, nea Zaharia ţine cu stricteţe postul în fiecare miercuri şi vineri şi niciodată nu lipseşte la biserică la slujba de duminică.

De ziua lui, pe 16 ianuarie a.c., a avut lângă el fiicele sale şi nepoţii, dar şi reprezentanţii Centrului Militar Judeţean Mehedinţi, care l-au sărbătorit festiv. Născut la data de 16 ianuarie 1914, sublocotenentul în retragere Zaharia Puiu a participat în război cu gradul de soldat, specialitatea intendenţă. În anul 1945, a fost trecut în rezervă cu gradul de caporal şi a fost decorat cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial, 1941-1945“.