Flota magistrală a lui Mihai Viteazul. Cum au distrus navele voievodului traficul otoman de provizii pe Dunăre
0Mihai Viteazul este cunoscut ca un mare conducător militar, biruitor în bătălii date pe uscat. Mai puţin reliefată în istoriografia noastră, una dintre preocupările sale stăruitoare în ceea ce priveşte conducerea războiului a fost cea pentru luptele navale, ale căror avantaje tactico-strategice le sesizase cu vizionarism.
Astfel, în timpul marelui război de eliberare de sub dominaţia otomană, condus de Mihai, pe Dunăre au acţionat flotile munteneşti formate din ambarcaţii mai mari sau mai mici. A fost consemnată, de asemenea, prezenţa unor formaţiuni similiare pe Marea Neagră. Numeroase ştiri despre existenţa şi activitatea acestei flote se află în cronici otomane, germane şi maghiare, în rapoarte diplomatice engleze, spaniole şi veneţiene.
Ţările Române deveniseră în sec. XVI, una din principalele surse de aprovizionare cu alimente ale capitalei otomane, oraş ce adăpostea, pe atunci, una din cele mai numeroase populaţii urbane din Europa. Flotilele lui Mihai par a fi constituit, la un moment dat, un pericol real pentru căile de comunicaţie turceşti din partea apuseană a Mării Negre şi de la gurile Dunării. Dificultăţile autorităţilor otomane, în aprovizionarea cu hrană din ţările române, de pe urma acţiunilor navale ale lui Mihai, reiese şi din unele rapoarte diplomatice trimise din Istanbul. Edificatoare este în această privinţă scrisoarea în limba italiană, expediată în 1594, de Sigismund Bathory lui Genga, trimisul său la Roma. După ce arăta că pe Dunăre se transportau, în direcţia mării, pentru a fi duse mai departe spre Bosfor, mari cantităţi de grâu, carne sărată, grăsime, ceară, miere, principele Transilvaniei sublinia că războiul care era în curs crea mari dificultăţi aprovizionării Constantinopolului.
Ataca porturile şi cetăţile turceşti
„Mihai Viteazul a intuit perfect însemnătatea acestui trafic de mare anvergură şi urmările ce ar decurge, pe plan strategic, din împiedicarea lui. De asemenea, el a înţeles că oprirea sau cel puţin perturbarea traficului otoman de provizii, de materiale, echipament de lucru şi muniţii, în susul fluviului, spre teatrul de operaţii din Ungaria, ar avea consecinţe deosebit de grave. De aceea, primele sale mari acţiuni au fost îndreptate împotriva porturilor şi cetăţilor turceşti de pe Dunăre, puncte de unde şefii militari otomani controlau şi dirijau buna desfăşurare a circulaţiei pe fluviu”
spune istoricul Sergiu Columbeanu într-un material despre flotilele lui Mihai Viteazul, apărut în „Magazin istoric” (1973).
Şăicile lui Mihai Viteazul
Mihai a folosit importante mijloace navale în luptele pentru asigurarea controlului ţărmurilor şi a cursului Dunării, unele fiind luate prin luptă de la inamic, iar altele au fost construite de meşteri din Ţara Românească. În documente aflate în arhivele britanice şi publicate în anul 1964 de profesorul E.D. Tappe de la Universitatea din Londra, se menţionează în mod frecvent operaţiile navale pe Dunăre în timpul războiului lui Mihai cu turcii.
O relatare veneţiană a lui Marco Venier, din aceeaşi vreme, semnalează că traficul la gurile Dunării cu vasselli („nave mici”) venind din Marea Neagră fusese întrerupt din cauza atacurilor lui Mihai şi Aron Vodă, domnul Moldovei. Venier menţionează că Mihai avea „molte saiche nel Danubio” (multe şăici pe Dunăre), cu care traversa fluviul şi circula când şi cum pe apele lui. Se cunoaşte în felul acesta că Mihai avea şi vase mai mari, de tipul şăicilor (ambarcaţiuni fluviale, cu pânze şi fundul plat), care au navigat pe Dunăre până în secolul al XIX-lea.
Atacul împotriva Vidinului
În 1596, spre sfârşitul verii, regiunea Babadag din nordul Dobrogei a fost teatrul de operaţii al unei mari expediţii iniţiată de domnitorul muntean. Cronicarul turc Mustafa Selaniki scrie că la acea acţiune au participat „peste 200 de şăici ghiaure, care au fost pregătite cu grija afurisitului de Mihai cel răsculat în vilaietul Ţării Româneşti”. În afara celor „puşi la vâsle” şi a „muniţiilor”, şăicile au transportat şi un corp de oaste de „peste 2000 neferi” (soldaţi). Acelaşi cronicar mai relatează că domnul muntean a pus să se construiască şăici pe ţărmul oltean al Dunării şi că a pregătit „foarte multe şi diferite feluri de zaherele (n.r. provizii de război)”. Cu prilejul marelui atac împotriva Vidinului, petrecut în toamna anului 1598, aceste mici nave au fost folosite pentru transportul ostaşilor, cailor, artileriei, muniţiilor şi proviziilor pe celălalt mal al fluviului. Flotila de şăici dunărene, alături de alte ambarcaţii, a luat parte şi la asaltul împotriva cetăţii Nicopole, tot în toamna anului 1598.
Citeşte şi: