Cum şi-a căpătat temutul Vlad Ţepeş porecla „Drăculea“. Explicaţiile detaliate ale filiaţiei cu aparent iz peiorativ
0Unii istorici văd în Vlad Ţepeş un erou care a luptat pentru independenţa ţării sale şi pentru creştinătate, precum şi un asigurator al ordinii interne. Alţii, dimpotrivă, îl consideră un personaj bolnav, care chinuia şi ucidea din sadism.
Marele poet Mihai Eminescu a văzut în Vlad Ţepeş tipul voievodului aspru, dar drept, care nu iubeşte minciuna, falsitatea şi lenea, al justiţiarului dorit de mulţime.
Vlad Ţepeş a fost unul dintre cei trei fii legitimi (au mai existat şi doi nelegitimi) pe care i-a avut Vlad Dracul, voievodul care a domnit în Muntenia între 1436 şi 1447. Şi părintele său a avut o poreclă asemănătoare – Dracul – pe care unii istorici o pun în legătură cu ordinul Dragonului, în care fusese primit Vlad de către Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei şi apoi împărat al Sfântului Imperiu Romano-German.
Nepotul lui Mircea cel Bătrân
Alţii atribuie porecla cruzimii sale, pe care a moştenit-o şi fiul său. Prin tatăl său, Ţepeş a fost nepotul direct al voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418) din dinastia Basarabilor, adversar înverşunat al turcilor, pe care un cronicar otoman, Leunclavius, îl califica drept „principe între creştini, cel mai viteaz şi cel mai ager”. Prin mama sa, fiica lui Alexandru cel Bun, voievodul Moldovei (1400-1432), Ţepeş s-a tras din dinastia Muşatinilor. Prin dubla sa ascendenţă, Ţepeş a fost, aşadar, un exponent al celor două dinastii ale statelor româneşti în sec. XIV-XVI.
„Porecla Drăculea, poreclă populară, face parte din categoria antroponimelor româneşti terminate în «–ulea», aşa cum sunt, de pildă, Mamulea, Tătulea, Rădulea etc. Faptul că părintele său avea porecla Dracul ne sugerează o explicaţie prin filiaţie a poreclei lui Ţepeş. Ea ar însemna deci: fiul Dracului, aşa cum Tătulea ar însemna fiul lui Tatul, iar Rădulea – fiul lui Radul”, spune istoricul Constantin C. Giurescu într-un material apărut în „Magazin istoric” (1974).
Dar poporul i-a mai zis şi Ţepeş din cauza pedepsei capitale pe care o aplica de preferinţă: tragere în ţeapă. N-a fost însă un inovator în ceea ce priveşte această pedeapsă, ea exista de mult şi se aplica şi de alţi cârmuitori, unii chiar din vremea lui Ţepeş, ca de pildă, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare. Potrivit lui Constantin C. Giurescu, documentar, porecla „Ţepeş” apare pentru prima dată într-un act intern din 1550. Aşa îi vor spune, mai târziu, şi cronicile munteneşti şi aşa va rămâne el în istoriografia românească.
Teama pe care o inspira
O povestire rusă din acele vremuri descrie teama pe care o inspira Ţepeş oricui ar fi vrut să facă vreo faptă nelegiuită. “Atât de temut era Dracula în ţara sa căci nu suferea să se facă nimănui niciun rău, fie hoţie, siluire sau nedreptate, încât cine făcea de acestea, nu rămânea cu niciun preţ între cei vii, orice ar fi fost: popă, boier sau om de rând; şi oricât de bogat ar fi fost cineva, nu putea să scape de moarte. Într-un loc oarecare era un izvor de apă rece şi dulce şi mulţi din multe părţi veneau la acel izvor, de beau apă dintr-însul. Dracula făcu o cupă de aur, mare şi frumoasă, şi o puse lângă izvorul acela, şi toţi câşi beau din acea cupă de aur o puneau îndărăt la locul ei, şi de frică nimenea n-a îndrăznit să pună mâna pe ea, câtă vreme a trăit el”.
Citeşte şi: