VIDEO „Moşoaiele” de la Luncaviţa au ieşit pe străzi pentru a apăra comuna de duhurile rele
0Jumătate oameni, jumătate fiinţe supranaturale, „moşoaiele” fac parte din vechile tradiţii ale Dobrogei de Nord, cântecul şi jocul lor începând odată cu sărbătoarea Sfântului Nicolae şi terminându-se în ziua Botezului Domnului.
„Moşoaiele”, acei oameni mascaţi care colindă şi dansează ritualic îmbrăcaţi în blănuri pe străzile Luncaviţei, judeţul Tulcea, reprezintă marca de identitate a comunei, susţine primarului Ştefan Ilie.
În ziua de Sfântul Nicolae, mascaţii îşi fac apariţia pe străzile comunei, iar zgomotul produs de cioaie şi de talangă pregăteşte noul an care se apropie, îl curăţă de rele, îl primeneşte. Totodată, „moşoaiele” au şi rolul de a păzi satul de duhurile rele.
„Este una dintre cele două mari sărbători ale Comunei Luncaviţa, alături de Sărbătoarea Teilor, şi printre cele mai importante din punct de vedere etnocultural ale Dobrogei, unde „moşoiul”, marcă de identitate, plasează teritoriul administrativ în unicitate. Confecţionarea şi pregătirea măştilor, învăţarea şi repetarea colindelor, a dansului ritualic, organizarea paradei din ajunul Crăciunului şi ultima defilare de Bobotează, reprezintă etapele principale acestei mari sărbători”, spune primarul.
Moşoaiele reprezintă forme arhaice ale creştinismului cărora le este atribuit rolul de a alunga toate nenorocirile care ar putea pune stăpânire pe ultimele zile ale anului sau pe primele zile din anul cel nou. Jumătate oameni, jumătate fiinţe supranaturale, moşoaiele fac parte din vechile tradiţii ale Dobrogei de Nord, cântecul şi jocul lor începând odată cu sărbătoarea Sfântului Nicolae şi terminându-se în ziua Botezului Domnului.
Cetele de colindători cântă aceleaşi colinde sau cântece străvechi pe care comunitatea le păstrează cu sfinţenie, fiind tezaurul de nepreţuit al comunei Luncaviţa: „La lină fântână” (colind de fată mare), „Colindul ăl mare – Dinaintea istor curţii”, „Doamnele” (colinde pentru casa gospodarului), „Cerbul”, „Ciutele” (colinde de vânătoare), „La creangă de vişinel” (colind de copil).
Pe aceeaşi temă:
Povestea omului care a compus „La Chilia-n port“, cea mai cunoscută melodie cântată de deţinuţi