Sulina de altădată. Fotografii de colecţie din micul orăşel cochet de pe malul Dunării
0Sulina, fostul sat terorizat de bandiţi, a fost transformat de Comisia Europeană a Dunării într-un oraş cu vile cochete, cu iederă pe ziduri şi flori de glicină la poartă. Acum, multe construcţii de pe faleză sunt în paragină.
Câteva ruine îşi duc veacul în micul oraş cosmopolit: fostul cinematograf, pe acoperişul căruia vegetaţia creşte în voie. În schimb, pentru ca bunul simţ al turiştilor să nu fie deranjat, a fost acoperit de o pânză în timpul verii.
Şi Hotelul Camberi, locul unde se aduna protipendada vremii, este ruină. Aici şi-au găsit adăpost câţiva copii ai străzii. Tot aici este şi punctul de observaţie cel mai înalt din Sulina.
„Ziua şi noaptea se lucra la încărcarea vapoarelor. Numai în miezul zilei portul era mort, sub ploaia de aur a soarelui de vară, natura întreagă dormita moleşită. Nicio adiere, nici un semn de viaţă, pământul şi apa, oameni şi animale cădeau parcă deodată într-o adâncă letargie. Nicio vieţuitoare nu mai mişca pe cheiurile înfierbântate.
Când soarele ajunge ala zenit, portul mut, poleit într-o lumină orbitoare, părea în arşiţa zilei un oraş mort, adormit printr-o vrajă, pietrificat de veacuri – un oraş fantomă“, scria Jean Bart despre Sulina.
În perioada 1900, la Sulina locuiau 2.056 de greci, 850 de români şi restul până la 4.500-5.000 erau italieni, englezi, turci, ruşi şi câţiva africani.
Pe la 1887 spitalul din Sulina, cu secţie de chirurgie, rivaliza în dotare cu spitalele din Bucureşti. Era o insulă de civilizaţie în pustiul primitiv al deltei.
Vedere din Sulina de altădată
Sulina, vedere de pe faleză
Aşa arată acum faleza FOTO M.I.
Vă mai recomandăm:
Poveştile Sulinei, Turnul Babel din Deltă. Locul unde au iubit şi au murit prinţese şi pescari, piraţi şi amirali
Don Giovanni, piratul de la Sulina. Cum a reuşit fostul marinar să înşele autorităţile şi să rămână cu marfa ilegală şi cu despăgubirea