Româncă stabilită în Italia: „E imposibil să le explici bătrânilor să rămână acasă, când nici măcar comunismul nu a reuşit să le închidă uşile bisericii“

Naty Dănilă Popescu, o lipoveancă născută şi crescută într-un sat idilic dobrogean, care trăieşte acum în Italia, rememorează frumuseţea sărbătorilor de Paşte în satul natal.

Într-un mesaj emoţionant postat pe Facebook, Naty Dănilă Popescu ne face radiografia unui sat idilic din judeţul Tulcea, acolo unde bătrânii păstrează obiceiurile cu sfinţenie. Tânăra speră că anul acesta, tinerii vor veni în ajutorul celor mai în vârstă pentru a trece cu bine peste această perioadă dificilă.

Vă redăm mesajul postat de fiica satului dobrogean:

„În preajma sărbătorilor, întotdeauna, gândul şi dorul de casă şi de locurile natale se intensifică, străbătându-ţi fiinţa. Inevitabil, asociezi sărbătorile de acasă cu perioada copilăriei, când totul era simplu şi magic. Când natura revenea la viaţă după o iarnă geroasă, dăruindu-ţi culori vii ce te orbeau: albastrul inconfundabil al Dunării, verdele smarald al ierbii şi albul varului cu care pomii erau îmbrăcaţi de sărbătoare în fiecare primăvară. Era şi perioada in care satul îşi aduna toţi fiii împrăştiaţi în toate colţurile, iniţial ale ţării, iar mai apoi, treptat, în cele ale lumii. Toată lumea, de la mic la mare, aştepta Paştele cu înfrigurare şi emoţie. 

În timp ce în oraşele, toate sărbătorile au căpătat de-a lungul anilor conotaţii mai mult comerciale, la sate timpul pare că a încremenit. Îndeosebi, în comunitatea ruşilor lipoveni din satele dobrogene, unde credinţa şi biserica au fost puncte de reper, far şi strajeri neobosiţi de-a lungul istoriei complexe şi zbuciumate. Punctul de întâlnire al tuturor era biserica ce devenea neîncăpătoare în zilele de sărbătoare, unde cântările religioase se amestecau cu zumzetul copiilor şi al culorilor costumelor tipice tradiţiei ruşilor lipoveni. Curtea impunătoare a bisericii era plină de oameni şi de coşuleţe, care mai de care mai cochete, cu ouă colorate şi pască, agăţate de crengile copacilor sau pe prispa chiliilor, aşteptând cuminţi momentul sfinţirii.

În acest an, poate pentru prima oară, biserica din sat nu se va umple de oameni şi culori, de zumzete şi parfum de pască. Va răsuna doar glasul impunător al cântăreţilor de la strană ce vor vesti învierea lui Hristos, aşa cum se întâmplă an de an, secole de-a rândul. Oamenii locului, cu precădere bătrâni şi foarte bătrâni, sunt supăraţi, înspăimântaţi şi derutaţi. E greu, dacă nu imposibil, să le explici că trebuie să rămână acasă in aceste zile, când nici măcar comunismul nu a reuşit să le închidă uşile bisericii. Oameni care, generaţii după generaţii, au păstrat aceleaşi tradiţii şi obiceiuri. Însă cred cu tărie că astăzi tânăra generaţie, care priveşte şi înţelege altfel lumea, poate veni în ajutorul lor. La Carcaliu, tinerii se pot număra pe degete, dar sunt absolut sigură că, unindu-şi forţele, vor reuşi să aducă lumina cea adevărată în sufletele lor.

Îl felicit pe Ivan Amelian pentru iniţiativa de a aduna pasca şi ouăle de la casele bătrânilor şi de a le duce la sfinţit, respectând, astfel, prevederile autorităţilor şi protejându-i de pericolul contagierii. Mi-ar fi plăcut să aud despre această iniţiativă din partea autorităţilor locale, aceleaşi autorităţi care bat la uşile tuturor pentru a le cere sau cumpăra voturile. Ar fi fost mai mult decât necesară, mai ales din punct de vedere moral, o acţiune coordonată şi concretă între autorităţi şi instituţii care au fost înfiinţate cu scopul de a apăra şi reprezenta grupul minoritar al ruşilor lipoveni. Nu doar prin dans şi cântec.

Îi indemn pe tinerii de acasă să îi dea o mână de ajutor lui Ivan, lucru pe care l-aş fi făcut şi eu dacă eram acolo. O acţiune poate măruntă pentru unii, dar care vă va ajuta să descoperiţi sau să redescoperiţi sensul de comunitate.

Credinţa este in suflete şi in case, precum şi in faptele tuturor. Anul acesta vom lua o altfel de lumină, dar la fel de puternică, poate chiar mai puternică decât în trecut, care ne va ajuta să trecem cu bine peste aceste momente de restrişte.

Paşte fericit tuturor! Со светлой Пасхой Христовой!“