Prigoana aromânilor în vremea colectivizării: le-au luat şi lemnele cu care urmau să-şi ridice o casă

Haiducii Dobrogei, aşa cum li se spunea celor patru fraţi Fudulea: Gheorghe, Dumitru, Nicolae şi Dimci, au avut de suferit în perioada colectivizării României.

Cei care au fost în fruntea mişcării anticomunise din Tulcea au fost izgoniţi din satul natal, li s-a luat pământul şi le-au fost confiscate oile. Ulterior, unul a sfârşit îngropat de viu într-o groapă comună. 
 

În anul 1946, comerţul cu animale era, pentru ei, şi o modalitate de a transmite informaţii la ceilalţi membri ai mişcării anticomuniste din ţară. 
 

Despre prigoana lor ne-a povestit Sterică Fudulea, preşedintele Comunităţii Aromânilor din Tulcea. El este urmaşul fraţilor Fudulea, mai precis strănepotul lui Gheorghe.
 

„La colectivizare li s-a dat pământul cel mai prost, au fost nedreptăţiţi. Ştiu că în comuna Stejaru, primarul a fost bătut de oamenii nemulţumiţi de modul în care se aplica legea agrară din ţara noastră“, spune el.

Plecaţi în pribegie, li s-a confiscat averea şi unii dintre ei au fost deportaţi în Călăraşi. 

Copii înveliţi cu pănuşi
 

După ce Nicolae Fudulea a fost arestat, familia lui a rămas să doarmă în grajd, iar copiii au fost acoperiţi cu pănuşi de porumb pentru a nu muri de frig. Un alt membru al mişcării legionare, Dumitru, a plecat în Deta Dunării să muncească pentru a-şi face rost de bani să-şi construiască o casă.

Numai că la întoarcerea în sat, acolo unde a vrut să-şi ridice o casă, la marginea aşezării, Securitatea a decis să-i confişte toţi buştenii. „Este celebră povestea când căruţaşul s-a făcut că nu vede faptul că omul mai lua din lemnele din căruţă şi le ascundea“, povesteşte Sterică Fudulea.
 

Au urmat anii 50, la fel de grei pentru cei ce luptau împotriva comunismului. „O iarnă întreagă Nicolae şi Dumitru s-au ascuns într-o groapă din pădure, cu gură de vizuină de vulpe. Tunelul până la hrubă era de doi metri. Acolo, se încălzeau cu o sobă. Coşul de fum era în coroana unui copac, pentru a nu li se descoperi ascunzătoarea.

Dumitru a fost îngropat de viu într-o groapă comună, iar despre Nicolae nu se ştie cum a fost omorât de Securitate.  Pe certificatul lui de deces este doar o dată: 28 martie 1952. 

442 de chiaburi condamnaţi
 

În vremea colectivizării, Tribunalul Raional Tulcea a condamnat în acea perioadă 442 chiaburi şi 78 de ţărani cu gospodărie mijlocie. În comunele din raionul Tulcea s-au desfăşurat 9 procese publice, în care au fost condamnaţi 30 chiaburi.
 

La Tulcea, „Primul pas spre colectivizare a început prin anul 1946. Echipe de muncitori de prin fabrici, chiar şi funcţionari cu doctrina comunistă în cap, erau trimişi prin sate şi comune pentru a-i lămuri să se înscrie în întovărăşire şi să vegheze la aplicarea Legii din 23 martie 1945 care viza reforma agrară.

Se formau echipe care sculau oamenii din somn în zi de sărbătoare cu scopul de a-i trimite la câmp. Oamenii, de frică, puneau plugurile în căruţe şi plecau la câmp. Lăsau animalele să pască fără să tragă nici măcar o brazdă şi se întorceau acasă blestemându-i pe cei care i-au trimis la arat", îşi aminteşte Dumitru Carastoian, citat în lucrarea „Rezistenţa anticomunistă din Dobrogea“ a lui Constantin Ionaşcu.

Vă mai recomandăm:

FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“

FOTO Haiducii Dobrogei. „Banditul“ Gogu Puiu, care a luptat împotriva regimului comunist

Amintiri din lagărele siberiene. Marta Vasiliu a fost condamnată la 10 ani de muncă silnică în Siberia pentru o fotografie