Misterioasa corabie scufundată la Sulina: teribilele naufragii de la gurile Dunării în care au pierit zeci de ambarcațiuni VIDEO
0O fregată britanică, încărcată cu muniție, a fost descoperită la Sulina în urmă cu aproape un deceniu. Scafandrul constănțean Pascale Roibu a publicat în premieră imagini din cală.
Fregata încărcată cu muniție și cu tunuri de mare calibru ar fi trebuit să participe la asediul Sevastopolului, în anul 1854, dar s-a scufundat în rada portului Sulina, în condiții încă necunoscute.
În cala acestei corăbii, dezvăluie scafandrul Pascale Roibu, a identificat peste 100 de ghiulele cu pulbere neagră, dar și mai multe roți ce au aparținut unor afeturi de tunuri.
„Descoperirea este una foarte importantă, fiind singura navă de război de acest tip identificată până acum în zona litoralului românesc“, spune el.
Povestea descoperirii corabiei este la fel de interesantă: în documentele de arhivă găsise indicii despre teribilele naufragii de la Gura Sulinei. În toamna anului 1855, furtunile năpraznice bântuiau Marea Neagră şi au scufundat în jur de 60 de corăbii, răpind sufletele a 400 de marinari. Pornind de la legende, a plecat să caute şi mărturii, pe care le-a găsit sub forma unor litografii şi gravuri în arhivele străine. Şi aşa a decis să plece la Sulina.
Aproape de gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră, pe braţul Sulina, într-un bazin cu apă dulce, a descoperit, împreună cu colegul său Iulian Rusu, la o adâncime de şapte-opt metri, epavele a trei corăbii: două comerciale şi una de război.
Acestea erau îngropate pe jumătate în nisip şi foarte bine conservate. În zonă nu sunt curenţi puternici, iar apa dulce a ajutat la păstrarea lemnului corăbiilor.
Scafandrii au ieşit de pe canal şi au coborât pe Dunăre. Au navigat vreo zece minute şi au intrat în bazinul pustiu. „Am început să căutăm pe fundul mâlos şi, după nici două minute, au început să se arate fragmente mari de lemn, grinzi solide ce păreau a fi fost desprinse de pe corpul unei corăbii. Ne-am continuat căutarea când, deodată, am întrezărit o imensă siluetă întunecată. Plini de emoţii şi cu gândul la ce ar putea fi, ne-am apropiat încet şi am constatat cu uimire că suntem în faţa unei corăbii pe care nu a mai văzut-o nimeni din momentul scufundării şi la care noi doar am îndrăznit să visăm atâţia ani. Am pornit camerele video şi am început să inspectăm epava. Puntea principală era grav afectată şi am descoperit o bucată din cupa unei drage înfiptă în corpul epavei care părea să aibă 45 de metri lungime. Am pătruns prin puntea decopertată şi am ajuns direct în cala epavei, unde am descoperit cu uimire o multitudine de ghiulele imense. Am numărat vreo 100 de bucăţi şi, printre ele, am descoperit câteva roţi aparţinând unor turnuri“, povestește scafandrul, care a fost în această uimitoare aventură împreună cu Iulian Rusu.
Pasiunea lui Pascale Roibu pentru descoperirea de comori i-a fost insuflată de bunica sa, din localitatea Zebil din judeţul Tulcea, un sat înconjurat de apele Deltei. „Îmi spunea la ceas de seară legende cu piraţi care îşi îngropau comorile, cu focuri care apăreau şi dispăreau misterios de pe faţa pământului. Aşa că, începând de mic, am început să sap prin locurile natale. Aveam doar 17 ani când am descoperit amfore sfărâmate, fragmente de vase din ceramică neagră lustruită şi o monedă de bronz, pe care le-am predat muzeului din sat. Am aflat mai târziu că moneda a fost bătută la Histria, iar amforele îşi aveau originea în insulele Thassos şi Rhodos“, povesteşte căutătorul de comori.