Un sit unic în Europa, vechi de peste 6.000 de ani, va putea fi admirat într-un muzeu sătesc din Timiș FOTO
0În localitatea Parța, aflată la 15 kilometri de Timișoara, s-a construit, din fonduri tranfrontaliere România-Serbia, un muzeu care va adăposti un sanctuar neolitic vechi de peste 6.000, descoperit în zonă în anii '70.
Satul Parța ar putea deveni o atracție turistică după construirea unui muzeu pentru sanctuarul neolitic descoperit în urmă cu mai bine 40 de ani, pe malul râului Timiș, și care a stat până acum într-o încăpere a Muzeului Banatului din Timișoara.
Punctul muzeal de la Parța s-a făcut printr-o finanțare tranfrontalieră România-Serbia, părții române revenind în jur de 400.000 de euro, obiectivul principal fiind “dezvoltarea economiei turistice și crearea de atracții turistice culturale”. Concret, sanctuarul a fost descoperit de arheologi aproape de digul Timișului, ieșind inițial la iveală o statuie monumentală de dimensiuni mari, păstrată în condiții bune de conservare, care reprezenta divinitatea pe care populația de acum 6.000 de ani o venera.
În fiecare zi, cei care lucrau în cadrul templului pregăteau hrană, făceau diferite procesiuni, iar în anumite zile speciale toată comunitatea se strângea în jur și participa la ritualuri de sacrificare.
“În neolitic, era o populație originară de undeva din zona Anatoliei, care urcă prin Macedonia, treptat ajung la linia Dunării și avansează în toată Europa. Ei aduc cultivarea plantelor și creșterea animalelor, practic sunt fermieri care ocupă acest teritoriu, colonizează aceste ținuturi imense. Ei vin cu ovine și caprine, apoi aduc și vite mari, din pământ își făceau casele, foloseau lut. Ei se refugeau pe malul apelor. E o populație mai mică de statură, în Sardinia se mai păstrează genetic parțial o asemenea populație. Ei au dăinuit aici câteva mii de ani, au fost stăpânii Europei, În epoca bronzului ei sunt schimbați treptat de populații noi care vin din stepele nordice”, a declarat arheologul Dan Ciobotariu.
Sanctuarul de la Parța face parte din cultura universală, fiind unul din cele mai vechi și importante sanctuare din istoria culturii europene. Sanctuarul a fost distrus, incendiat intenționat, într-un conflict dintre comunități. El a fost acoperit cu pământ și asta a făcut să se și păstreze foarte bine, alături de multe lucruri din interior.
Omul care a descoperit tamplul
Săpăturile arheologice din zona Parța au debutat în 1931, dar în 1975 proiectul ajunge pe mâna profesorului Gheorghe Lazarevici. El este cel care a descoperit sanctuarul neolitic.
„Este unic în Europa prin monumentalitatea sa. Am avut un mare noroc că s-a păstrat așa. Sanctuarul inițial avea 13 metri și era chiar în centrul așezării. În centrul sanctuarului era o statuie monumentală pe un soclu. Era un bust înalt de un 1,70 metri, din care s-a păstrat capul taurului. Capul de lângă, care trebuia să fie zeitatea feminină, pentru că avea pântec, nu s-a păstrat. Reprezentau simboluri ale fecundităţii şi fertilităţii pentru cultura vremii. În fața statuii era un altar unde se aduceau jertfe. În partea de apus erau mai multe elemente de ritualuri. La intrare era un soare și o lună. Erau încăperi unde se pregăteau alimentele, unde se păstrau ofrandele și unde se prelucrau textile. Ofrandele se aduceau prin ardere, erau cereale și animale”, a povestit Gheorghe Lazarevici, acum în vârstă de 82 de ani.
Refacarea sancturaului la scară 1:1
Deocamdată, a fost terminată clădirea muzeului. În scurt timp va începe și reconstrucția la scară 1-1 a sanctuarului neolitic descoperit pe malul Timișului. Cel original, care se află într-o încăpere de la parterul Castelului Huniade începând din 1983, va rămâne la Muzeul Banatului, mai cu seamă cu acesta, din lipsă de spațiu, nu păstrează volumetria inițială.
“Atunci când am descoperit sanctuarul, prima idee a fost să se facă o clădire aici. Am spus că nu se poate din cauza râului, apa crește și nu avem cum. Din păcate, la acea vreme cei de la Muzeul Banatului nu au înțeles că este necesar un spațiu mai larg și mi-au dat o sală în care a trebuit să reduc o treime sanctuarul, piesele arhitectonice și elementele. Din păcate, au aruncat și restul de materiale pe care le-am adunat. Eu am și refuzat să mai lucrez la acest santuar, s-au ocupat colegii mei. Noi vom face acum o replică și pentru că nu se mai poate desprinde, nu se mai poate demonta ce e în muzeu, s-ar distruge”, a mai spus Gheorghe Lazarevici.
Turism la Parța
Între timp, primăria din Parța se pregătește și ea de primirea turiștilor. O casă veche din localitate, nu departe de punctul muzeal, va fi restaurată și transformată în muzeu etnografic.
„Suntem în vecinătatea unui oraș mare, Timișoara, astfel că turismul de o zi poate fi dezvoltat aici. Pe lângă acest muzeu, avem o casă tradițională din Banatul de pustă, construită în 1890, pe care vrem să o conservăm și să o reabilităm după metodele tradiționale. Am depus un proiect pe o axă de finanțare transfrontalieră România-Serbia, sperăm să primim finanțare. Dacă nu vom fi eligibili, va trebui să găsim alte surse de finanțare, pentru amenajarea unui muzeu etnografic, în care să înglobăm tot ce înseamnă tradiția Banatului, unde români, maghiari, sârbi, germani și alte naționalități au trăit în armonie de sute de ani. Ne bucurăm că pe aici va trece și nou pistă de biciclete de pe digul râului Timiș, e un mare avantaj pentru noi, cicloturismul câștigă tot mai mulți adepți”, a spus Daniel Drăgan, primarul comunei Parța.
În cadrul proiectului tranfrontalier România-Serbia, muncipalitatea Novi Knezevac a reabilitat situl arheologic de la Majdan și a reconstruit fundaţia unei bisericii de secol 13.