Sinuciderea şocantă a unui medic rezident de la ATI şi dramele provocate de „burnout”
0Vlad Marinescu, un tânăr medic rezident de la Spitalul Judeţean din Timişoara, care avea doar 28 de ani, a decis să încheie socotelile cu viaţa într-un mod şocant.
Aflat în locuinţa sa, acesta şi-a injectat în venă o substanţă folosită în ATI. A fost descoperit, duminică seara, de către mama sa, care a sunat la 112. Medicul a lucrat şi cu pacienţi cu COVID-19, dar în ultima perioadă era pe secţia obişnuită de ATI al Spitalului Judeţean.
Colegii tânărului vorbesc despre faptul că medicul s-ar fi confruntat cu sindromul “burnout”. „Dintre toate meseriile din lume, ATI-iştii au cel mai mare grad de sinucidere. Vlad era un om extrem de interiorizat, impecabil ca şi coleg, un student de frunte, şef de promoţie. Aici, la fel făcea dintr-o pasiune tot, spunea că nu există altă opţiune decât ATI, dar fiind sensibil, iată <burnoutul> acesta ne afectează într-un procent extraordinar după un an de criză. Era anul al treilea la noi. Felul lui de a fi, interiorizat, a contat, pentru că a devenit cu atât mai şocant”, a spus medicul Dorel Săndesc, şeful secţiei ATI de la Spitalul Judeţean din Timişoara.
„De la un punct nu mai simţi oboseală şi atunci devine periculos”
Cei care l-au cunoscut pe Vlad Marinescu sunt şocaţi, dar şi furioşi. “Se oferă vreun expert de pe Facebook să îi ia locul de medic la ATI? Dintre milioanele de experţi în pandemie analfabeţi, zugravi şi bucătărese, cu teoriile lor inepte şi debile şi cu gura mare. Idioţi şi cretini care urlă către medici <asasinii>…”, spune Mihai Mihuţ, unul dintre cei care l-au cunsocut pe Vlad.
Mihai Mihuţ lucrează la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), în cercetare în boli infecţioase.
“Nu vorbisem cu el de ceva vreme, ştiu de la colegii lui că era epuizat fizic şi psihic după un an de COVID. Ce ştiu e că a fost un tip foarte dedicat profesiei, pentru care medicina era o vocaţie. Din studenţie era voluntar pe la urgenţe, pe salvări, şi a ales specializarea ATI pentru a salva cât mai multe vieţi. Ştii, de la un punct nu mai simţi oboseală şi atunci devine periculos. Nu-mi dau seama dacă a fost un declanşator anume. Sau o cădere lentă. Dar e foarte trist ce s-a întâmplat”, a declarat pentru “Adevărul” Mihai Mihuţ.
„Nu suntem din piatră. Şi eu sunt surmenat de la atâta muncă, trebuie să ne restabilim un echilibru. Şi eu simt oboseală. Faptul că lucrez 10-12-14 ore pe zi, week-endurile incluse, fără concediu. Dar eu pun mai puţin suflet decât el”, a adăugat Mihuţ.
„Pacientul te-a responsabilizat cu viaţa lui”
Potrivit unui studiu realizat de Spitalul de Boli Infecţioase “Victor Babeş” din Timişoara, 56,37 la sută dintre medici, asistentele medicale şi restul personaluli, au un nivel mediu sau ridicat de “burnout”. „Dacă după o muncă fizică te poţi reface cu un somn odihnitor, după o muncă intelectuală sau psihoemoţională care trenează de mult timp, în cazul nostru de mai bine de un an de zile, încep anumite sechele, să fii mai gol pe interior. Pentru că tu tot oferi. Colegii de la ATI trag de un pacient trei-patru săpătmâni şi când cred că l-au salvat, el moare. În tot acest timp pacientul le-a povestit de familia lui, de problemele lui, şi-a lăsat în mâna medicului viaţa sa. Şi într-o noapte îl pierdem. Gândiţi-vă ce şoc emoţional au colegii de acolo. Pacienţii vin cu forme moderate şi spun să-l salvăm. Practic, te-a responsabilizat cu viaţa lui. Câteodată reuşeşti, câteodată nu reuşeşti. În condiţii normale nu ar trebui să ne plângem, asta e meseria noastră. Suntem plătiţi pentru asta. Dar aici nu e o situaţia obişnuită, ci una de război pe care o duceam de un an”, a a declarat Cristian Oancea, managerul Spitalului de Boli Infecţioase din Timişoara.
În ceea ce priveşte extenuarea emoţională, 67,16 la sută dintre angajaţii Spitalului “Victor Babeş” au declarat că au un grad ridicat de stres, iar 64,22 resimt îngrijorare, faptul că niciodată nu au timp pentru ei, oboseală şi lipsa odihnei.