Secretele langoşului: gogoaşa delicioasă care îi încântă pe români provine din bucătăria maghiară

Gustoşii langoşi, fie ei simpli, cu brânză, caşcaval, smântână sau cu mujdei de usturoi, au un mare succes şi în România. Preparatul este originar din Ungaria.

Langoşul este marcă înregistrată a bucătăriei maghiare. Numele vine din cuvântul “lang”, ceea ce în maghiară înseamnă „flacără“. Se face trimitere astfel la modailitatea în care se prepară langoşii. 

Unele surse spun că această mâncare a ajuns în bucătăria ungară în perioada dominaţiei turceşti, alţii susţin că ea este acolo încă de pe vremea romanilor (unde a apărut strămoşul focacciei de azi).

Langoşul este o gustare rapidă făcută din aluatul de pâine, care se cocea la gura cuptorului foarte repede. Mai târziu, langoşul a ajuns să fie prăjit în ulei încins.

Cert este că langoşul are o tradiţie îndelungată în Ungaria, dar care s-a extins în fostele teritorii deţinute de maghiari, precum Voivodina, sudul Slovaciei, Transcarpatia ucraineană, Banat sau Transilvania. 

Langoşul are un mare succes şi în Austria, Cehia sau România. Acestea se găsesc de regulă în aşa numitele langoşerii, aflate pe străzi, în pieţe, în zona târgurilor sau în diferite bufeturi sau prăvălii cu produse de panificaţie. 

Langoş cu smântână şi caşcaval FOTO wikipedia.org
 

Reteţa langoşului este foarte simplă. Este nevoie de făină, apă, drojdie şi sare. Aluatul se aruncă în ulei încins, iar după un timp relativ scurt se scoate langoşul pufos şi rumen. Se servesc simpli sau cu brânzeturi (brânză, caşcaval, telemea), cu smântână, cu mujdei de usturoi, cu dulceaţă, dar şi cu diverse mezeluri, cum ar fi cu cârnaţi.

Citeşte şi:

Povestea tortului Doboş. Delicatesa a fost inventată de un cofetar maghiar în 1884 şi a stârnit admiraţia împăratului Franz Jozef şi a reginei Elisabeta „Sissi“