Răspunderea civilă pentru daunele cauzate de Inteligența Artificială
Progresele rapide în tehnologia Inteligenței Artificiale (IA) au adus o serie de inovații și beneficii semnificative în diferite domenii.
Cu toate acestea, o astfel de utilizare intensivă a IA ridică întrebări cu privire la răspunderea civilă în cazul daunelor cauzate de aceasta. Iar daunele ar putea fi semnificative dacă luăm în calcul scrisoarea lui Elon Musk, semnată de cofondatorul Apple - Steve Wozniak și de mulți alții, prin care aceștia își exprimă îngrijorarea că o dezvoltare a IA scăpată de sub control ar putea „prezenta riscuri profunde pentru societate și umanitate”.
De asemenea, creatorul ChatGPT OpenAI a avertizat că tehnologia IA care poate prezenta „risc existențial” va deveni posibilă într-un orizont de maxim 10 ani. Toți solicită reglementări clare cu privire la IA sub aspectul limitelor dezvoltării și a măsurilor de siguranță.
În acest context, am discutat cu domnul avocat Alexandru Mușătoiu din Timișoara, specializat în drept civil și preocupat de fenomenul IA, pentru a vedea cine răspunde pentru daunele provocate de IA. Desigur, nu ne referim aici la acele „riscuri existențiale” pentru umanitate ci la daunele de un impact mai redus, de exemplu cine răspunde pentru un sistem bazat pe IA care îți controlează casa și te trezești cu ea făcută scrum sau în cazul în care un sistem de recrutare online bazat pe IA comite o discriminare.
Potrivit domnului avocat, domeniul IA are nevoie de reglementări urgente, complexe și clare. În momentul de față, pentru posibilele daune provocate de IA s-ar putea angaja răspunderea civilă a producătorului, importatorului, distribuitorului în condițiile Legii 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte. Conform acestei legi, care transpune Directiva nr. 85/374/EEC din 25 iulie 1985, un produs cu defecte este produsul care nu oferă siguranţa la care persoana este îndreptăţită să se aştepte, ţinându-se seama de toate împrejurările, inclusiv de modul de prezentare a produsului, toate utilizările previzibile ale produsului și data punerii în circulaţie a produsului.
Pentru angajarea răspunderii civile a producătorului, persoana prejudiciată trebuie să facă dovada pagubei, a defectului şi a raportului de cauzalitate dintre defect şi pagubă. Însă chiar dacă se face această dovadă (care poate fi un obstacol dificil de surmontat), există reglementări prin care producătorul este exonerat de răspundere, reglementări rar aplicabile în cazul unor produse non-digitale însă aplicabile prin excelență domeniului IA. De exemplu, producătorul este exonerat de răspundere dacă „nivelul cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice existent la momentul punerii în circulaţie a produsului nu i-a permis depistarea defectului în cauză” sau dacă „defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus în circulaţie sau a apărut ulterior punerii în circulaţie a produsului, din cauze neimputabile lui”. Dacă ne raportăm la un defect apărut într-un algoritm autonom ca urmare a propriei dezvoltări (machine learning), cui i-ar fi imputabil acest defect în cele din urmă? Cert este că avem nevoie de reglementări mai clare, mai complexe dar și de bariere în calea dezvoltării haotice a IA.
Dreptul civil și dreptul în general se străduiește să țină pasul cu evoluția societății și cu evoluția tehnologică, fiind chemat să reglementeze situațiile juridice noi pe care această evoluție le poate naște. În mod normal, dreptul se pliază pe nevoile societății și prin jurisprudența instanțelor de judecată, respectiv prin interpretări noi date unor norme existente – reviriment jurisprudențial. Însă domeniul IA este unul atât de specializat și inaccesibil majorității populației încât este greu de crezut că instanțele de judecată pot ajunge la practici unitare în lipsa unor reglementări clare dezvoltate în colaborare cu specialiști ai domeniului.
La nivelul instituțiilor Uniunii Europene sunt în discuție mai multe acte normative destinate acestui domeniu, de la o revizuire a Directivei transpusă prin Legea 240/2004 la o Lege privind inteligența artificială (un Regulament cu aplicabilitate directă în dreptul intern) dar și o nouă Directivă care privește direct răspunderea pentru IA și e menită să simplifice sarcina probei în cadrul proceselor pentru obținerea unor măsuri reparatorii prin introducerea unei așa-numite „prezumții de cauzalitate”. Ar fi multe de zis cu privire la propunerile de acte normative menționate însă înțelept ar fi să așteptăm forma finală publicată a acestora, moment în care le vom putea aborda detaliat, a conchis avocatul Alexandru Mușătoiu.