Omul de afaceri român care a murit de şase ori: „Am continuat să mai mor. M-am uitat apoi pe fişa medicală, am găsit vreo şase resuscitări“
0Timişoreanul Caius Merşa, om de afaceri, a fost invitat să povestească cele mai grele momente ale vieţii şi ale carierei sale, la cea mai recentă ediţie a evenimentului „FuckUp nights“.
Caius Merşa este o persoană cunoscută în Timişoara. A fost unul dintre oamenii din spatele clubului D'arc, unde o generaţie întreagă şi-a petrecut tinereţea. A deschis apoi D'arc pe mall, terasa de pe malul Begăi, unde a adus şi o şalupă-terasă. Este faiomos şi pentru primul concept „Supa-Bar” din România, unde în loc de obişnuitele băuturi alcoolice sau nealcoolice, ori tradiţionala cafea, se bea doar supă la pahar. Cea mai recentă afacere este Cafe Spinoza, din Piaţa Mărăşti, deschisă în acest an.
Caius Merşa a fost invitat să povestească la cea mai recentă ediţie a evenimentului „FuckUp nights, de la Ambasada. Este un eveniment unde invitaţii povestesc despre insuccese, despre eşecuri, despre cum au dat-o în bară. Caius Merşa nu a povestit despre un “fuck-up” profesional, ci despre o experienţă prin care a trăit în 2016. Un an pe care acum doreşte să-l uite complet.
“Povestea începe în 17 ianuarie 2016, seara. M-am simţit foarte rău şi m-am dus la spital. Am aflat după aceea că în urmă cu patru zile făcusem infarct, pe care l-am dus pe picioare. Evident că putea să-mi fie fatal. Am ajuns imediat la Cardiologie, unde mi s-a pus un stent, pentru că am făcut un edem pulomonar. A fost prima dată când am murit. După aceea am mai făcut nişte complicaţii. Şi am continuat să mai mor. M-am uitat apoi pe fişa medicală, am găsit vreo şase resuscitări. Făcusem tahicardie ventriculară şi am fost trimis la Budapesta, pentru că în România nu prea îţi face nimeni ablaţie. De obicei se iese din spital pe dincolo. Şi la Budapesta a făcut două stopuri-cardiace. A trebuit să stau în spital, datorită complicaţiilor cam cinci săptămâni”, a povestit Caius Merşa.
Foarte multe lucruri nu îşi mai aminteşte Caius din acel început de an 2016. Multe a auzit de la alţii. Ţine minte totuşi de un amănunt interesant. “În spital, lângă mine era o femei de etnie romă. Tuşea foarte tare şi am cerut să pună un paravan între mine şi ea. În noaptea aceea am făcut un alt stop-cardiac, dar astistentele nu au auzit, nu s-a auzit nimic pe aparat. Acea ţigancă a chemat asistentele şi mi-a salvat viaţa”, a mai spus Caius.
După ce a ieşit din spital, Caius Merşa a avut nevoie de timp să îşi revină.
“Partea dreaptă a corpului a fost atrofiată, piciorul drept şi o parte din mâini. Am rămas cu o gaură în creier, din perioada celor patru zile în care am dus infarctul”, a mai povestit Caius Merşa.
Acesta era conştient că viaţa pe care a dus-o până la vârsta de 43 de ani, nopţile nedormite, petrecerile pe care le-a organizat ani de zile în club, au contribuit la înrăutăriţea stării de sănătate.
“S-au întâmplat multe lucruri după ce am păţit. O mare parte din oamenii pe care-I aveam mi-au întors spatele. Inclusiv foarte mulţi prieteni. M-am trezit brusc singur, fără firma la care lucram de 13 ani, fără niciun ajutor financiar. Am rămas cu soţia şi cu acel supa-bar. Lucrurile au fost destul de precipitate. A fost şi anul acesta un hop destul de mare. Eram cu soţia, Georgiana, la nişte cumpărături. Am fost sunat de soţia unui prieten care făcuse infarct acasă, iar medicii îl resuscitau. Era cel mai bun prieten din clasa I-a, era fiul doctoriţei care îmi descoperise infarctul şi m-a trimis la spital. În timp ce eu sunam la spital, să-l trimită acolo, Georgiana îmi făcea semne că nu mai e cazul. Cristi, prietenul meu din copilărie a murit”, a mai povestit Caius Merşa.
Absolvent al Facultăţii de Artă, având două mastere, Caius Merşa s-a înscris acum la doctorat. Susţine că doreşte să înceapă o carieră de profesor, să predea.
“Cred că m-am întors pentru că mai e ceva de făcut aici. Nu am devenit un credincios, dar cred că undeva acolo sus ceva există. Habar nu am ce, dar dacă nu era atent la mine, nu eram acum aici...”, a încheiat Caius Merşa.
Citiţi şi:
Poveştile marilor ratări. Fuckup Night, un concept american, importat la Timişoara