FOTO Începe restaurarea Casei cu atlanţi, unul dintre cele mai vânate imobile istorice din Timişoara
0După foarte mulţi ani, mashul, care proteja trecătorii de faţada clădirii care se dezmembra încet, a fost dat jos. În locul învelitoarei de protecţie au început să apară schelele, semn că încep lucrările de restaurare.
Proprietarii Casei cu atlanţi au primit autorizaţia de construcţie pentru reabilitarea faţadei, iar Direcţia Judeţeană de Cultură a emis aviz pentru începerea lucrărilor.
Se va restaura faţada, se va repara acoperişul şi se vor face lucrări pentru refuncţionalizarea mansardei.
După foarte mulţi ani a fost dat jos învelitorul de protecţie, astfel că acum se poate vedea cât de degradată este faţada Casei cu atlanţi.
Istoria Casei cu atlanţi
Casa cu atlanţi din Piaţa Libertăţii, colţ cu strada Alba Iulia, este una dintre cele mai cunoscute imobile istorice din Timişoara. În jurul acestei clădiri s-a întins cel mai lung proces de după Revoluţia din 1989.
Biserica Ortodoxă Sârbă din Timişoara a încercat, prin trei cicluri procesuale, să recapete proprietatea, ridicată pentru sprijinul ei şi care i-a fost lăsată ca donaţie.
Casa cu atlanţi a reintrat în atenţia opiniei publice la mijlocul anilor ’90, când a fost achiziţionată de controversatul afacerist Mujea Marcilini, condamnat pentru contrabandă de ţigări.
Mujea Marcelini a rămas proprietar şi după ce a ieşit din închisoare, dar a vândut Casa cu atlanţi, în anul 2004. Cumpărător a fost firma Indus, în care unul dintre asociaţi este Mirel Ceulescu, un om de afaceri timişorean, care, în 1996, a pus pe picioare firma Arthema, împreună cu un partener din Italia.
În urma celor 25 de ani de procese, instanţa a deci ca imobilul să revenă definitive celor de la firma Indus.
Casa cu atlanţi pe vremea în care Piaţa Libertăţii era încă deschisă circulaţiei auto FOTO Panoramio.com
Reconstruită după proiectul arhitectului Lipot Baumhorn
Casa cu atlanţi a fost construită de către Toma Naum Makry, care a cumpărat terenul, pe care în anul 1788 încă mai exista o „casă turcească” cu un etaj. Casa Makry are două etaje, curte interioară şi 2.186 metri pătraţi.
La începutul secolului al XX-lea clădirea a fost reconstruită după proiectul arhitectului Lipot Baumhorn. De atunci datează celebri „atlanţi” (personaje din mitologia grecească) care decorează imobilul.
În iunie 1849, prin testamentul întocmit de Persida Stoijkovici, născută Makry, s-a dispus ca după decesul ei, dar şi după ce vor deceda cumnata şi alte câteva rude apropiate, să se înfinţeze o fundaţie care să poarte numele „Makry Stojkovici”.
Menirea ei era ajutorarea Bisericii Ortodoxe Sârbe din Timişoara. Mai exact pentru a sprijini misiunea bisericii în asistenţă socială.
În anul 1860, în decembrie, s-a înfiinţat Fundaţia „Makry Stojkovici”, aprobată de guvernul din Voivodina sârbească şi Banatul timişean (unitate administrativă a Imperiului Habsburgic care a luat fiinţă ca urmare a înfrângerii Revoluţiei Maghiare, care a funcţionat între 1898-1860).
Fundaţia a avut menirea de a ajuta persoanele nevoiaşe cât şi tinerii sârbi care au primit burse de studii. Începând din 1912, aici a funcţionat şi Casa Orăşenească de Economii din Timişoara. Fundaţia „Makry” a existat însă şi după trecerea Timişoarei sub administraţia românească.
În 1968, când Fundaţia "Makry" a încetat să îşi mai desfăşoare activitatea, iar imobilul a fost trecut, deşi era persoană juridică - cu titlul de succesiune vacantă - în prorietatea statului român.
Sub poarta de intrare dinspre Piaţa Libertăţii se află o placă de marmură datată din 1886, cu o inscripţie în limba sârbă: în cinstea proprietarei Persida Stoikovici, născută Makry. A fost ridicată de Vicariatul Ortodox Sârb, în semn de mulţumire pentru donaţia primită din partea Pesidei Stoikovici. Pe placa comemorativă stă scris: “Marei binefăcătoare a comunităţii sârbe”.
Citiţi amănunte despre cel mai lung proces de după Revoluţie:
Cum au pierdut sârbii din Timişoara cel mai lung proces de după Revoluţie. 25 de ani de lupte crâncene pe holurile instanţelor pentru Casa cu atlanţi