Fascinanta mănăstire sârbească din Timiș. Ritualul de noroc pe care ți-l fac preoții cu un lanț al Sfântului Petru

Mănăstirea din Timiș a fost ctitorită la sfârşitul secolului al XV-lea de familia Brancovici, din sânul căreia provine primul mitropolit al Ţării Româneşti: George Brancovici, călugărit cu numele de Maxim.

Mănăstirea sârbească Sfântul Gheorghe se află în satul Mănăstirea, care ține de comuna Birda, din județul Timiș. Deși e foarte aproape de Timișoara, la o distanță de 50 de kilometri, locul e prea puțin cunoscut în orașul care este Capitală Culturală Europeană 2023.

Mai mulți vizitatori vin din Serbia pentru faimoasa mănăstire din Banat. Mănăstirea Sfântul Gheorghe este una din cele cinci mănăstiri sârbeşti din România.

Cei de la Asociația Culturală Ariergarda au inclus mănăstirea în excursiile lor din pusta Banatului, tocmai pentru a promova această destinație minunată.

Mănăstire este asemănătoare cu o cetate, deoarece se intră printr-o ușă masivă din lemn, boltită, încorporată în zidul de piatră. Biserica din incintă este înconjurată de un corp de clădiri. 

La intarea în mănăstire, pe frontispiciului clădirii tronează o pictură cu Sfântul Gheorghe călare ucigând balaurul. Este o reprezentare mai nouă, pentru că vechea icoană a fost distrusă în 1951.

Actuala biserică e din 1794

Mănăstirea a fost ctitorită la sfârşitul secolului al XV-lea de către familia Brancovici. Ulterior, la 1496, George Brancovici s-a călugărit cu numele de Maxim şi a devenit primul mitropolit al Ţării Româneşti.

Actuala biserică a fost construită în 1794 pe locul unde a fost ridicată în 1485 mănăstirea familiei Brancovici. Ei au primit dreptul de a construi mănăstiri pentru credincioșii sârbi care locuiau în regatul lui Matei Crovin, regele Ungariei, pentru faptele lor de vitejie împotriva turcilor.

Biserica păstrează bazele stilului bizantino-sârbesc, la care s-au adăugat elemente baroce.

Decorul interior, reprezentativ pentru barocul sârb, este somptuos și aurit, iar pictura de pe bolta bisericii este în frescă. În interior se simte o atmosferă de măreție și divinitate.

În arhiva mănăstirii sunt păstrate numele tuturor stareților, de la sfârșitul secolului al XV-lea până în prezent.

Un fragment din craniul lui Sfântul Gheorghe

Așezământul monahal sârbesc adăpostește un fragment din craniul Sfântului Gheorghe, dar și o bucată din lanțul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru.

De fiecare dată când cineva vizitează biserica, preotul, venit din Serbia, care nu vorbește aproape deloc limba română, scoate la iveală cutia argintie în care se află moaștele Sfântului Gheorghe.

Există și un ritual legat de lanțul cu care, se spune, a fost legat Sfântul Apostol Petru: pentru a avea noroc, oamenii sunt trecuți prin lanț.

Loc de cazare pentru muncitorii de la Comtim

Acum e liniște la mănăstire, dar nu a fost mereu așa în istorie. Timp de mai multe perioade, lăcașul de cult a fost atacat, prădat şi distrus. Şi atunci când Banatul a fost cucerit de turci, cât şi în timpul sosirii austriecilor din anul 1716. 

Mănăstirea a fost desfințată după instaurarea comunismului, spaţiile sale fiind folosite, pe rând, de armată şi de către CAP-ul local. La începutul anilor '50, când mănăstirea a fost ocupată de armată, dispar multe obiecte din patrimoniul lăcaşului de cult. 

În anii 80, când s-a făcut Comtim-ul de la Birda, în mănăstire au fost cazaţi muncitorii de la fabrică. A fost folosită şi ca depozit de furaje. A redevenit mănăstire după 1990.