EDIŢIE DE VEST: Străinii „adoptaţi“ în oraşele din vestul ţării

Afacerişti, artişti sau medici, toţi trăiesc în România de ani de zile şi se descurcă de minune. În miezul crizei financiare, străinii „adoptaţi“ de ţara noastră îşi continuă vieţile liniştiţi şi îşi văd de profesiile lor.

Olena Musiychuk este profesoară de balet şi s-a născut în Simferopol, capitala Crimeei. De-a lungul vieţii, ucraineanca a locuit în Rusia, Ungaria, Italia, iar de şapte ani stă în România, la Hunedoara. „M-am adaptat aici şi consider că românii sunt oameni deosebiţi. Perioada prin care trecem e dificilă, dar vor veni vremuri şi mai bune. Şi fiul meu preferă România Italiei”, a spus ucraineanca.

Olena are program zilnic la o sală de sport. Face balet cu două grupe de fete între 5 şi 25 de ani. În plus, de trei ori pe săptămână, ucraineanca este instructor de aerobic în apă. „Una dintre elevele mele are 65 de ani. De când vine la bazin, a scăpat de durerile care-i chinuiau coloana vertebrală”, a povestit Olena.

Ucraineanca a studiat baletul la Liceul de Coregrafie din Moscova. A lucrat în Crimeea, iar după căderea URSS a ajuns întâi în Italia. Nu regretă nimic din viaţa ei şi se bucură că aici, la Hunedoara, poate să se ocupe de pasiunea vieţii ei: baletul.

Stomatolog din Liban



Mustapha El-Haj Sleiman a văzut prima dată România în momentul când a devenit  student la stomatologie. În prezent, libanezul este medic stomatolog în Deva, este căsătorit cu o moldoveancă şi are un băieţel. A început să lucreze în Bucureşti, unde a muncit cinci ani. Tot aici s-a căsătorit şi cu actuala sa soţie.

„Naşul meu m-a adus în Deva, tot el mi-a construit şi cabinetul în care lucrez. Deva este un oraş foarte liniştit, oamenii sunt mult mai calmi, iar aerul este total diferit faţă de cel din capitală”, a declarat Mustapha El-Haj Sleiman. Când a plecat din Liban, a lăsat acasă trei surori şi doi fraţi. Un al treilea este chirurg în Franţa.



Antonio Sargenti conduce o firmă în Oradea, este reprezentant consular al Italiei şi preşedintele întreprinzătorilor italieni. Italianul de 51 de ani, originar din Pergola, a părăsit Italia pentru România în urmă cu mai bine de 15 ani când a venit la Oradea. A ajuns aici pentru că firma pentru care muncea a găsit o oportunitate bună pentru afaceri, în domeniul industriei uşoare. Italianul a dezvoltat o afacere de succes, dar cu toate astea vorbeşte cu melancolie despre frumuseţile Italiei. Antonio Sargenti spune însă că şi sacrificiile au fost pe măsura succesului. „Mi-am sacrificat familia. Când am plecat, fetiţa mea Lorenza avea un an. Acum o văd doar când merg în Italia”, a spus Antonio Sargenti.

O viaţă nouă



Ayla Dogan a venit din Istanbul în Banat şi este, printre altele, administratorul unui complex turistic din Reşiţa. Tânăra s-a adaptat mai greu la stilul de viaţă românesc, dar a învăţat să îndrăgească oraşul la fel de mult ca şi pe cel natal.



Un alt caz de „străin adoptat“ este Rolando Anconetani. El a venit în România în anul 2003 pentru a investi şi pentru a-şi întemeia o familie. Italianul de 58 de ani a avut mai multe afaceri, pe care le-a desfăşurat în localitatea arădeană Nădlac. În momentul de faţă are o afacere cu fotografii comestibile pentru torturi, o firmă de construcţii şi un service auto. Pentru că a trăit departe de ţara natală, încet, încet, România a devenit „acasă“.

Un artist de Eurovision



David Bryan (foto), stabilit în România în urmă cu patru ani, a pus Bihorul pe harta faimosului concurs. Bărbatul a venit la Oradea ca voluntar, în cadrul unui orfelinat, unde şi-a găsit marea dragoste. Cariera de cântăreţ a început din întâmplare. „Am mers la un concurs de karaoke. Acolo m-a auzit cineva şi mi-a oferit varianta să cânt în locul respectiv în fiecare săptămână. Între timp l-am cunoscut şi pe compozitorul Gabriel Băruţa, care mi-a propus să cânt în formaţia lui, Hotel FM. Ne-am înscris la Cerbul de Aur, unde am ajuns până în semifinale”, a spus David. Trupa Hotel FM reprezintă România la Eurovision.