Discuţia sfâşietoare dintre soţii Bodnariu şi fetele cu care nu au mai vorbit de când au fost luate. Naomi: „Mi-e aşa de dor de voi că plâng în fiecare seară“

Marius şi Ruth Bodnariu, rămaşi fără cei cinci copii preluaţi de autorităţile norvegiene în 16 noiembrie 2015, au vorbit joi la telefon, pentru prima dată, cu Naomi şi Eliana, fetele cele mari ale familiei pe care soţii Bodnariu nu au avut voie să le vadă până acum.

Soţii Bodnariu au rămas fără patru din cei cinci copii ai familiei în data de 16 noiembrie, iar în 17 noiembrie a fost luat din familie şi bebeluşul de trei luni. De atunci, Marius şi Ruth Bodnariu au putut să îi vadă doar pe băieţii cei mici (două ore pe săptămână) şi pe bebeluş (patru ore pe săptămână). Pe fetele cele mari Naomi (7 ani) şi Eliana (5 ani), cei doi soţi nu au avut voie să le vadă timp de două luni. Potrivit soţilor Bodnariu, Serviciul de Protecţie a Copilului din Norvegia nu le-a permis părinţilor nici să vorbească la telefon cu fetele cele mari.

Joi, 14 ianuarie 2016, părinţilor le-a fost permis pentru prima dată după două luni să vorbească cu fetele la telefon, câte 10 minute cu fiecare. Marius Bodnariu le-a trimis apropiaţilor un mesaj în care arată că a vorbit cu fetele cele mari, iar acestea le-au spus părinţilor că le este dor de ei şi abia aşteaptă să se întoarcă acasă. 

Astazi am vorbit cu fetele, mai intai cu Naomi, 10 minute.

Ce s-a mai bucurat, li s-a spus de aseara ca vor vorbi cu noi azi, si abia asteptau. Naomi vorbeste intr-una si ne-am bucurat sa vedem ca nu s-a schimbat. Dar din cand in cand se oprea si spunea: Asa mi-e de dor de voi! Ne spune cum la scoala au iesit afara sa vada o pisica. Naomi a alunecat pe gheata, a cazut si s-a lovit si nimeni nu a ridicat-o, chiar si doamna profesoara a trecut pe langa ea. Ma gandesc si acum, de ne spune noua asta?! Era vesela in glas, si chiar asa ne spune: „mi-e asa de dor de voi ca plang aproape in fiecare seara”.

Ne spune ca dupa ce au fost la Casa Copiilor (cladirea unde au fost interogate) s-au dus inapoi la casa de plasament si ca vor ramane aici pana se vor face adulti. A crezut ca noi o sa murim. Cand sa ne despartim ne spune din nou ca ii este dor de noi si apoi bufneste in hohot de plans si spune ca vrea acasa.

Cand Eliana vine la telefon este foarte timida. Incepe prin a ne spune ca ii e dor de noi. Ne spune ca o sa ii vada pe fratiori saptamana viitoare. I-a mai vazut o singura data pana acum. Fetele le-au facut cadouri. Eliana spune ca o sa ne vedem sigur foarte curand, si asta spera ea. Si daca asta nu se v-a intampla atunci o sa se unfurie rau pe cei care nu o lasa sa ne vada. Ea vrea sa ne intalneasca si asta este o hotarare in baza legilor Elianei. Timpul se scurge si asistentele sociale ne grabesc sa incheiem convorbirea. Eliana ne spune din nou ca ne iubeste.