Diferenţele dintre mititeii autohtoni şi „cevapcici“-ul din Serbia. „Aveţi grijă cu muştarul, că jumătate din gustul micului bun el îl dă“

Cunoscutul bucătar bănăţean Uica Mihai susţine că există mici diferenţe de preparare între mici şi „cevapcici“, care fac ca cele două produse să fie diferite la gust.

În 2013, Guvernul României a iniţiat o cerere Comisiei Europene, în care se solicita ca reţeta originară de mici să fie inclusă pe lista reţetelor tradiţionale. Această cerere a şi fost acceptată. Cu toate acestea, există numeroase controverse legate de istoria mititeilor. În primul rând că seamănă izbitor cu „cevapcici-ul“ sârbilor, unde reţeta este cunoscută mult mai devreme. Cu toţii sunt de acord că reţeta de bază îşi are originea în Balcani, mai exact în Serbia, încă din timpul ocupaţiei otomane, dar se întâlneşte şi în gastronomia grecească şi turcească, de unde se spune că a fost preluată de bucătăria românească. Gustul micilor diferă de cel al cevapcicilor.

“Micii diferă de cevapcici-ul din Serbia. Există o legendă a mititeilor cum că la un restaurant faimos din Bucureşti, unde pe la sfârşitul secolului al IXI-lea, se frigeau cârnaţi proaspeţi. La un moment dat, s-a întâmplat ca bucătarul să rămână fără maţe. I-a venit ideea să frigă cârnaţii fără piele. Pe vremea acea nu se consuma cu muştar. Se folosea o pastă de ardei dulce, cu puţin iute. Cei mai faimoşi mititei, la începutul anilor 1900 se mânca la restaurantul Carul cu bere”, a declarat renumitul bucătar bănăţean Uica Mihai.

În Serbia, cel mai cunoscut cevapcici este “Lescovaţ”, folosit şi la renumita pleşcaviţă. Primele date spun că a apărut într-un restaurant din Belgrad, în anul 1860. Uica Mihai susţine că există mici diferenţe de perparare între mici şi cevapcici, care face ca cele două produse să fie diferite la gust. “Cevapcici, de exemplu, are în aluatul de carne un adaos de ceapă tocată. Apoi, bicarbonatul se foloseşte doar la mititei. Aşa că diferă gustul. În plus, aroma micilor neaoşi-româneşti o dă chimionul stelat”, a mai spus Uica Mihai.   

Micul de România FOTO arhivă Adevărul
 

Cevapcici este considerată parte din bucătăria Serbiei, Bosnei-Herzegovina, Croaţia, Muntenegru şi Slovenia. Sârbii cred că de la ei s-a răspândit şi în Albania, Macedonia, Bulgaria şi România.

“Diferenţele sunt în primul rând la dimensiune. Cevapcicii sunt mult mai mici, cam la jumătatea unui mic românesc. Se serveşte de regulă o porţie de cinci sau zece bucăţi. Gustul diferă, dar nu mult. La cevapcici nu se foloseşte bicarbonatul, acesta dă un gust specific micilor. Tot ca o diferenţă este că la cevapcici se pune ceapă şi usturoi. Iar în loc de muştar, se mănâncă cu ceapă şi tot felul de sosuri speciale, cum ar fi kaimakul ”, a declarat Javor Radovankovici, patronul restaurantului Lloyd din Timişoara.

Cevapicici din Serbia seamănă cu micii din românia FOTO wikipedia.org
 

Mititei de la Uica

Uica Mihai spune că este specialist în prepararea mititeilor. Acesta are o reţetă proprie pe care a numit-o “Mititei de la Uica”. Pentru preparare, este nevoie de un kilogram de carne tocată de pui, 400 de grame de carne de vită, 400 de grame de carne de porc şi 200 mililitri de supă de vită. La acestea se adaugă 15 grame de piper, 15 grame de cimbru uscat, chimion, boia dulce, rozmarin uscat, suc de mujdei din două căpăţâni de usturoi.

“Cărnurile de porc şi vită se dau prin maşina de tocat cu sită fină de două ori. Se amestecă şi tocătura de pui, mirodeniile şi se frământă ostenind o pastă legată care se lasă la odihnit trei cesuri în frigider. Apoi se ia din nou la frământat, adăugând treptat sare după gust şi în funcţie de textura cărnii pe care aţi târguit-o, supă treptat şi sucul de mujdei. Lăsaţi la rece tocătura până a doua zi, când daţi foc grătarului. Dar mai aveţi nevoie de două şmecherii ca să iasă mititeii ca ai mei. Puneţi să fiarbă un litru de apă cu trei căpăţâni de usturoi întregi, trei linguriţe de piper boabe, una de anason, două crenguţe de cimbru uscat, două foi de dafin şi doi ardei iuţi. Să clocotească zeama cam zece minute apoi o lăsaţi la răcit cu capac ca să facă damf. Şi trebuie să vă faceţi rost de o sticlă cu pulverizator din acelea cu care se stropesc geamurile când le cureţi. Secretul e ca să pulverizeze foarte fin ca o ceaţă şi uniform. Iar zeama aceasta răcită o turnaţi în pulverizator şi o ţineţi lângă grătar ca pe ceva sfânt”, susţine Uica Mihai.
 

Bucătarul ţine în final să mai dea un sfat: “Aveţi grijă cu muştarul, că jumătate din gustul micului bun el îl dă”.

Citiţi şi:
 

Secretele pleşcaviţei, deliciosul „hamburger“ sârbesc care i-a cucerit pe bănăţeni după Revoluţie

Cum a luat naştere gulaşul, unul dintre cele mai cunoscute branduri culinare din Ungaria

De unde provin clătitele, desertul răspândit în toate colţurile lumii VIDEO

Gomboţul cu prune, gustosul desert din bucătăria maghiară. De ce este foarte apreciat în Banat şi Transilvania

Istoria ştrudelului, deliciul culinar din Imperiul Austro-Ungar. Cum a ajuns şi s-a răspândit prăjitura în România

Secretele langoşului: gogoaşa delicioasă care îi încântă pe români provine din bucătăria maghiară

Povestea tortului Doboş. Delicatesa a fost inventată de un cofetar maghiar în 1884 şi a stârnit admiraţia împăratului Franz Jozef şi a reginei Elisabeta „Sissi“