De 1 Mai, românii sărbătoresc Ziua beţivilor. „Armindenul e celebrat cu mult vin roşu”

1 Mai este o sărbătoare a muncitorilor de peste o sută de ani. Această zi are însă şi o altă semnificaţie în tradiţia românilor.

Sărbătoarea zilei de 1 Mai a fost timp de peste 40 de ani una dintre principalele manifestări ale românilor. Era o zi în care oamenii nu mergeau la muncă, dar ieşeau la defilare şi la miting pentru a preaslăvi Partidul Cominist şi realizările proletariatului. Apoi, aveau liber. Timişorenii ieşeau la o terasă, iarbă verde, la Pădurea Verde, pe malul Timişului, la Şag sau la Albina, la mici şi bere. 

După revoluţia din 1989, 1 Mai a căzut în dizgraţia românilor, sătui că timp de peste patru decenii au fost obligaţi să participe la mitinguri PCR-iste, să defileze, să scandeze.  

1 Mai este Ziua Muncii în peste 80 de ţări. În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a II-a a decretat 1 mai Ziua Internaţională a Muncii, în contextul unor numeroase manifestaţii din anii anteriori ale muncitorilor care cereau reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore (New York, 1872; Statele Unite şi Canada, 1886) şi în memoria victimelor grevei generale din Piaţa Haymarket din Chicago.

Pe pagina de Facebook a Muzeului Naţional al Banatului am putut afla că 1 mai are şi o altă semnificaţie în tradiţia românilor.

„Puţini ştiu că de 1 mai, în mod tradiţional, românii sărbătoresc Armindenul, vechiul zeu al vegetaţei care proteja recoltele şi animalele. În tradiţia populară, acestei zile i se spune Ziua beţivilor, deoarece e celebrată cu mult vin roşu. În satele bănăţene, Armindenul (o ramură verde de copac) se punea la casele oamenilor harnici şi ale fetelor de măritat. Creanga verde o aşezau tinerii noaptea, în secret. Cei la casa cărora s-a pus Armindenul trebuiau să îi caute pe feciori şi să le dea de băut pe săturate”, povestesc cei de la Muzeul Banatului.