Cum s-a născut Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara, în urmă cu 65 de ani. A pornit din dragostea unui director român pentru o frumoasă actriţă unguroiacă

Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timişoara aniversează 65 de ani de existenţă ca instituţie profesionistă.

În 1953 a avut loc prima premieră a teatrului maghiar timişorean ca instituţie profesionistă, cu finanţare permanentă. 

În 1957, Teatrul a trecut de la statutul de „secţie maghiară” la instituţie de sine stătătoare, iar în ultimele decenii Teatrul Maghiar s-a impus ca o importantă instituţie de cultură din regiune. 

Povestea teatrului maghiar în Timişoara este însă mult mai veche.

„În 1828, trupa de teatru din Kassa (astăzi Kosice, din Slovacia), a făcut un turneu în Transilvania. A ţinut un spectacol şi la Timişoara, în teatrul vechi, care se afla pe locul clădirii actualului liceu <Lenau>. A fost apreciată şi în presa din acea perioadă. Apoi, periodic au revenit trupe ambulante la Timişoara. În martie 1848, când a izbucnit Revoluţia la Pesta, la Timişoara juca o trupă care a ţinut chiar spectacole dedicate evenimentelor revoluţionare. Trupa din Arad a ţinut spectacole şi la Timişoara. A fost o perioadă în care s-a înrădăcinat arta teatrală în Timişoara”, a declarat istoricul Ioan Szekernyés, care a fost o perioadă scurtă, după Revoluţie, chiar directorul Teatrului Maghiar.

Teatrul s-a mutat în palatul proiectat de Fellner şi Helmer.  

În 1875, la Timişoara avea să se construiască impozantul Palat al Culturii, clădire proiectată de celebrii arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer. Teatrul "Franz Iosef" a fost inaugurat cu o piesă jucată de Teatrul Naţional din Budapesta, în limba germană. La eveniment a participat chiar şi împăratul Franz Iosef.

„În 22 septembrie 1875 s-a inaugurat noul teatru Franz Iosef, iar la puţin timp conducerea a fost preluată de directorul Ignác Krecsányi, care timp de 30 de ani a stat în fruntea teatrului din Timişoara. A fost considerat cel mai strălucit director de teatru din provincie. A ridicat mult ştacheta spectacolelor. În lunile de vară, trupa de la Timişoara lucra la Budapesta, în parcul Horváth Kert. Mulţi tineri se angajau la Timişoara pentru că, iată, puteau fi văzuţi şi în capitală. Foarte mulţi actori deveniţi renumiţi şi-au început cariera în Timişoara”, a mai spus Szekernyés.

O perioadă au existat stagiuni în maghiară şi germană

În prima perioadă a teatrului, stagiunile erau jucate în limbile maghiară şi germană. Din 1899 până în 1920, doar în limba maghiară.

„În prima fază, în stagiunea de toamnă-iarnă juca trupa în limbă germană, iar în primăvara cea maghiară. După un timp situaţia s-a inversat. Acest sistem a existat până în anul 1899, când Consiliului orăşenesc a decis să se joace doar în limba maghiară. Ciudată decizie, având în vedere că majoritatea membrilor consiliului, cel puţin după nume, erau germani. S-a jucat doar în limba maghiară până în 1920, când ultimul director, Géza Sebestyén, s-a mutat cu trupa la Budapesta”, a mai povestit Szekernyés. 

O parte din actori au rămas totuşi în Timişoara şi au mai ţinut spectacole şi în perioada interbelică. Au continuat să vină să susţină spectacole şi trupe de limbă maghiară din Arad, Oradea şi Cluj. Era în care a început să ia având teatrul de limbă română. 

„În perioada interbelică a fost o mişcare teatrală bogată în limba maghiară, iar trupele de amatori au ţinut spectacole şi în perioada războiului. După 1920 au venit şi trupe româneşti din Bucureşti, Craiova, Cluj. În perioada 1940-1945, teatrul şi Opera din Cluj s-au refugiat la Timişoara. După al doilea Război Mondial, în 1946, s-a înfiinţat Opera şi Teatrul Poporului, cu o trupă în limba română”, a mai declarat istoricul. 

Apariţia "secţiei maghiare"

Transformarea "secţiei maghiare" în instituţie are o poveste interesantă. Un mare merit îl are Emil Josan, fost director al Teatrului Naţional din Timişoara. 

„În 1953, în urma unei decizii a conducerii de partid şi de stat s-a decis să se formeze noi trupe teatrale în România. Timişoara primit sarcina să înfiinţeze o secţie în limba germană. Responsabilitatea i-a revenit directorului teatrului din Timişoara, tovarăşul Emil Josan, care a venit la Timişoara cu teatrul din Cluj. Şi a rămas aici. Emil Josan avea o afinitate pentru teatrul maghiar, pentru că era îndrăgostit de o frumoasă actriţă maghiară, Hornok Roza. Acestei iubiri se datorează apariţia secţiei maghire. Emil Josan s-a angajat ca din banii primiţi pentru secţia germană să facă două secţii, una germană şi una maghiară”, a mai povestit Ioan Szekernyés.

Emil Josan
 

János Taub a profesionalizat instituţia

Patru ani mai tarziu, „secţia maghiară” s-a transformat in structură de sine stătătoare.

„Mai târziu, Emil Josan a ajuns regizor la Secţia maghiară, iar apoi a ajuns chiar director la Teatrul Maghiar. A lucrat acolo până la pensionare. S-au jucat multe piese regizate de Josan, alături de autori sovietici, români şi din sciitori clasici maghiari. Josan a murit prin anii 70. A făcut mult pentru mişcarea teatrală românească, germană şi maghiară din Timişoara.  Prima piesă a fost al lui Csiki Gergely. Teatrul îi poartă azi numele. El s-a născut la Pâncota, a făcut studii la Timişoara şi a devenit un clasic al dramaturgiei maghiare. Mult timp a fost profesor la Academia de Teatru de la Budapesta. János Taub cel care a profesionalizat instituţia. A activat şi la <Bulandra>, a regizat spectacole antologice”, a mai spus istoricul Ioan Szekernyés, directorul Uniunii Artiştilor Plastici din Timişoara. 

Pentru a marca aniversarea, Teatrul Maghiar  de Stat „Csiky Gergely” a organizat o expoziţie cu afişe şi recuzite istorice, iar sâmbătă seara, în Sala Mare, a prezentat spectacolul aniversar de gală „The Show Mask Go On”. 

Citiţi şi:

Fostul cinematograf Arta din Iosefin intră în posesia Teatrului Maghiar din Timişoara