Cum arată interiorul reședinței episcopiei sârbești din Timișoara, una din bijuteriile arhitecturale din oraș FOTO

Palatul Episcopal Ortodox Sârb din Piața Unirii din Timișoara, este una dintre clădirile monumentale ale orașului. Palatul a fost deschis în 1748, în timpul episcopului ortodox sârb al Timișoarei, Gheorghie Popovici.

Palatul Episcopal Ortodox Sârb din Timișoara este una din cele frumoase clădiri din Piața Unirii. Aflată în colțul opus al Domul Romano-Catolic, palatul este mai greu accesibil vizitatorilor, pentru că se poate vizita doar cu aprobare din partea Episcopiei. Interiorul este cu adevărat spectaculos, cu mobilier și decorațiuni sobre.

Din anul 1967, Palatul Episcopal găzduiește o bogată colecție de artă bisericească din secolele XVII-XIX, formată din icoane de lemn şi pânză, gravuri provenite de la biserici şi mănăstiri ortodoxe, cărţi vechi, argintărie, portrete de episcopi ortodocşi sârbi.

Tot aici se găsesc o bibliotecă şi o arhivă deosebit de valoroase, unde sunt păstrate şi planurile originale ale palatului.

Din punct de vedere arhitectural, clădirea Episcopiei Ortodoxe Sârbe, aflată lângă catedrala sârbă, a fost realizată în stil bizantin, inițial cu un singur etaj.

În anul 1906, construcția a fost extinsă pe două străzi, iar pe lângă supraînălțarea și extindere, fațada a suferit modificări, prin introducerea unor elemente specifice stilului baroc, după planurile arhitectului László Székely.

În anul 1911 au fost adăugate decorațiuni preluate din arhitectura sârbească. Deasupra porții de la intrare se poate vedea stema Episcopiei ortodoxe sârbe de Timișoara.

Palatul a fost construit pentru a servi drept reședință episcopală, fiind un important centru de credință și cultură ortodoxă.

O inedită istorie a sârbilor din Banat

Pe teritorul României sârbii trăiesc de mai bine de un mileniu şi astăzi ei reprezintă cea mai veche diasporă sârbă din lume. Pe meleagurile unde trăiesc din Evul Mediu, sârbi au ridicat un număr mare de monumente foarte valoroase, cum ar fi mănăsirile şi bisericile, şcolile, bibliotecile şi alte instituţii de cultură. 

Slavii, strămoşii sârbilor încep să se aşeze în Câmpia Panonică mai ales începând cu secolul al VII-lea, când, unii dintre ei, trecând Dunărea şi Sava, au rămas în Peninsula Balcanică, iar alţii s-au aşezat în Câmpia Panonică. Strămoşii sârbilor, părăsind patria iniţială, în drum spre Peninsula Balcanică, trec prin Câmpia Tisei şi au populat regiunea sudului râului Mureş şi sudul râului Criş, pe teritoriul României de azi.

Migraţia sârbilor în această zonă ţine de la începutul secolului al XV-lea până la sfârşitul secolului al VIII-lea. S-au aşezat în vreo 150 de localităţi.

Până în secolul al XVIII-a, după eliberarea de sub dominaţia otomană, sârbii au fost populaţie dominantă în Timişoara, ceea ce se vede şi din faptul că aveau magistrat propriu în oraş, care pe lângă cel german, a existat până la sfârşitul anului 1782.