Cum a ajuns cuvântul „bacşiş“ în limba română şi de ce folosim greşit termenul de „ciubuc“. La ce ne ajută dacă dăm „peşcheş“ sau „şperţ“

Subiectul impozitării bacşişului a creat controverse aprinse în ultima perioadă. Dincolo de asta, bacşişul lăsat ospătarului, frizerului sau băiatului de la spălătorie este o realitate, iar de cele mai multe ori bacşişul este confundat cu ciubucul sau peşcheşul. Un profesor universitar a explicat pentru „Adevărul” care este etimologia acestor cuvinte şi ce înseamnă fiecare.

Celebrul „bacşiş“ este cunoscut în limba română sub mai multe formule, inclusiv „ciubuc“ sau „peşcheş“. Totuşi, potrivit profesorului Sergiu Drincu, fost cadru didactic la Facultatea de Litere din Timişoara, singurul termen corect pentru banii lăsaţi ospătarului sau taximetristului este „bacşiş“, celelalte termene având sensul de „şpagă“.

Spre exemplu, potrivit profesorului Drincu, „peşcheşul” este un cuvânt de origine persană, preluat de turci şi mai apoi de români. „Peşcheşul este un dar făcut unui superior sau egal în bani sau obiecte. Turcii au impus acest peşcheş ca plată pentru păstrarea în domnie. În sens popular este mita de astăzi, care este o sumă de bani dată unui funcţionar”, a arătat Sergiu Drincu.

Potrivit profesorului, „şperţul” are tot sensul de mită şi provine, interesant, din germanul germanul „sperrzeug”, care însemna „mănunchi de şperacle (chei false cu care deschis uşile)”. „De la un sens concret, a primit un sens general”, a explicat profesorul Drincu. Potrivit acestuia, şi „ciubucul” folosit adeseori de românii care „fac un ciubuc”, în sensul de „câştig cinstit”, este greşit. „Ciubuc este un câştig ilegal, cu sens neschimbat, şi vine din turcescul ciubuk”, a mai explicat profesorul.

În aceste condiţii, singurul termen ce poate fi folosit pentru a descrie suma de bani lăsată ospătarului peste nota de plată este „bacşişul”. „Termenul provine din persană, a fost preluat în turcă sub forma de «bahşiş» şi preluat apoi în română. Este o sumă de bani dată pentru răsplătirea unui serviciu personal. Bacşişul este o relaţie între mine şi dumneata, fără stat. În cazul celorlalţi termeni, sunt implicaţi funcţionari ai statului”, a mai explicat profesorul Drincu, cel care a scris o lucrare şi pe etimologia cuvântului „acciză”.