Construirea unui deal în Timișoara, obsesia arhitecților din anii 90. Inspirația era colina din München

În anii 90, arhitecții din Timișoara au imaginat crearea unui deal aidoma celui de la München, construit între anii 1948-1957 din materialele rămase în urma clădirilor distruse de bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial.

Timișoara se află în fața unuia dintre cele mai importate proiecte de mediu din ultimele decenii. Peste 560 de hectare din Pădurea Verde urmează să se transforme în pădure-parc, fără să se taie copaci. Studiul de fundamentare pentru acest proiect a primit aviz pozitiv de la Ministerul Mediului, iar următoarea fază este întocmirea documentației tehnice prin care se stabilesc detaliile de execuție.

Se vor face intervenții minimale, fără afectarea fondului forestier. Traseele vor avea la bază aleile forestiere existente și vor fi marcate corespunzător pentru ca bicicliștii și pietonii să le poată utiliza, se vor amenaja spații pentru educare și recreere (structuri și platforme din lemn sau metal). Sunt propuse prin studiu zone de odihnă și relaxare, mobilier în diverse configurații, 31 de puncte de informare, toalete ecologice, iar traseele se întind pe aproximativ 10,5 kilometri.

În ultimele decenii, în jurul pădurii au apărut cartiere rezidențiale care aparțin de localitățile care o înconjoară, Timișoara, Dumbrăviţa şi Giarmata Vii. După revoluția din 1989, erau însă zone goale. Așa se face că la acea vreme a existat un proiect gigantic: construirea unul deal artificial! Astăzi pare neverosimil, dar în urmă cu mai bine de 30 de ani chiar s-a vrut realizarea lui.

În anii 90, arhitecții au imaginat crearea unui deal aidoma celui de la München. Dealul Olimpic din orașul bavarez a fost construit între anii 1948-1957 din materialele rămase în urma clădirilor distruse de bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial.

Dealul Olimpic, de 56 de metri, – aflat lângă stadionul Olimpic din München este astăzi un veritabil obiectiv turistic.

“Imaginea mea idilică a fost modificată de realitate, fără să înțeleg toate detaliile, rațiunile și interesele care le-au dictat. Pot să spun că eu sunt sclavul propriilor mele proiecte care erau legate de dezvoltare urbanistică. Noi am făcut la Timișoara primul Plan de Urbanism din țară, pe vremea în care la București se certa toată lumea pe proprietăți, noi am făcut fără să ținem cont de asta. Am încercat să facem niște jaloane puternice: problema apei, Bega, sistemul de irigație din jurul orașului, problema depozitelor de gunoi. Am luat exemplul de la München, unde există acel deal care s-au făcut acolo din deșeu și material din clădirile demolate după război”, a spus Șerban Sturdza.

“Obsesia unui deal la Timișoara era foarte puternică”

Problema care se punea la Timișoara, de unde se va lua atâta material pentru crearea dealului. Pentru asta s-a imaginat un plan de a realiza un mare lac artificial, în zona pădurii. Pământul escavat ar fi fost utilizat la deal.

“Obsesia unui deal la Timișoara era foarte puternică. Planul era să se facă lângă Pădurea Verde. Dealul nu s-a mai făcut și nici nu se va mai face vreodată. Acum se vorbește despre pădurea-parc. Și acest proiect e cu două tăișuri. De obicei când introduci o pădure în oraș, înseamnă că poți să începi să construiești sau ai dreptul să construiești mult mai mult în el. Pe de altă parte, ei spun că metrul pătrat de spațiu verde pe locuitor a crescut, așa că poți să construiești pe spațiul verde din oraș. E clar că vegetația va fi mai îngrijită, pădurea mult mai bine administrată. Dar contează inteligența cu care se va face”, a mai declarat Șerban Sturdza.

Povestea dealului de la München

Dealul “Olympiaberg” din München este astăzi un veritabil obiectiv turistic. Acesta se află în Olimpyc Park (Parcul Olimpic) și oferă o vedere spectaculoasă asupra stadionului Olimpic, cât și asupra orașului München.

Atunci când sunt concerte pe stadion, foarte mulți localnici urcă pe deal pentru a asculta vedetele, chiar dacă aceștia nu pot fi văzuți.

Vara e un loc perfect pentru picnic, plimbări și jogging, iarna este folosit de copii pentru săniuțe.

În iernile bune, dacă este suficientă zăpadă, dealul este utilizat de amatorii de schi. Mai mult, Dealul Olimpic a fost folosit în mai multe rânduri (în 1986 , 1987, 2011 și 2013) pentru competiții de slalom paralel, în cadrul Cupei Mondiale, iar 2001 s-a organizat Cupa Mondială de slalom la snowboard.

Lângă deal s-a construit și un lac artificial.

Dealul poate fi văzut în toată splendoarea lui din turnul de televiziune înalt de 291 metri.

Înainte să se numească “Olympiaberg”, dealul a avut un nume mai puțin romantic: “Grosser Schuttberg” – care înseamnă pur și simplu „grămadă mare de moloz”.

Strict vorbind, Dealul Olimpic nu este deloc o formațiune naturală, ci o movilă acoperită cu pământ și iarbă, cu poteci pavate și cu o platformă de belvedere în vârf - unde au fost montate telescoape pentru a putea urmări orașul.

Deal de la fostului deponeu de gunoi al orașului

Aproape de intrarea în Timișoara dinspre Șag, în zona Parța, fosta rampă de gunoi a orașului, a devenit astăzi un deal. Deponeul a fost deschis în 1967, pe o fosta cărămidărie. În 1995, autoriotățile au ajuns la concluzia că trebuie să se găsească o soluție ecologică pentru depozitarea gunoului. După mulți ani de discuții și proiecte, odată cu începerea finanțării din fonduri europene, autoritățile au decis închiderea gropii de la Parța și deschiderea unui deponeu ecologic modern la Ghizela.

Groapa de gunoi a fost acoperită cu pământ. Pe deal a crescut verdeață. Însă acesta este îngrădit, intrarea fiind interzisă. În groapa de gunoi de la Parța au fost introduse filtre speciale pentru captarea biogazului, astfel încât să nu se producă explozii.