Celebrul arbitru Ioan Igna, care a fluierat la Mondialul din Mexic din 1986, a împlinit 84 de ani

Ioan Igna, omul care a arbitrat la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1986, la Campionatul European din Germania 1988 şi la Olimpiada de la Seul 1988, a fost celebrat de Universitatea Politehnica, la împlinirea vârstei de 84 de ani.

Evenimentul de suflet a avut loc în frumoasa sală a Senatului Universității Politehnica din Timișoara. În deschidere, din partea Fundației Politehnica, profesorul Ivan Bogdanov și-a reamintit, cu emoție, momentul 1959, când a fost prima oară pe stadion, după care a urmat venirea la Poli a lui Ioan Igna și promovarea echipei în prima divizie.

Igna a primit o Plachetă de Excelență din partea UPT și a Fundației Politehnica, „Pentru rezultate excepționale în activitatea sportivă și de arbitraj sportiv de performanță, prin care a adus o contribuție importantă la creșterea prestigiului Politehnicii, orașului Timișoara și României”.

Președintele Fundației Politehnica Timișoara, Viorel-Aurel Șerban, fost rector și un mare susținător al sportului, i-a oferit lui Ioan Igna un tricou al Politehnicii din anul în care acesta s-a retras din activitate, 1990, precum și două dintre cărțile apărute sub egida Fundației, care evocă istoria sportului politehnist.

Vizibil emoționat, Ioan Igna a mulțumit organizatorilor evenimentului, a rememorat unele aspecte din cariera sa ca fotbalist și ulterior ca arbitru, menționând și aprecierile pe care le-a primit, de-a lungul vieții, pe plan internațional.

Ioan Igna s-a născut la 4 iunie 1940, la Arad. Copilăria și-a petrecut-o la Măderat (sat din județul Arad). A început să joace fotbal la copiii și juniorii lui Flamura Roșie UTA (UTA de azi), în 1952. În 1958 face pasul la seniori, jucând alături de legendarii Petschowski și Farmati. În 1959 se transferă la Știința Timișoara (Poli), devenind student la Chimie-Biologie (în cadrul Institutului Pedagogic din Timișoara, actuala UVT).

Cel mai mare arbitru timișorean

Participă cu naționala de juniori la Turneul UEFA de juniori din 1959 (cu Teașcă antrenor), este convocat la selecționata divizionară. La începutul anilor ’60 face parte din renumita linia de atac a Științei Timișoara: Igna – Remus Lazăr – Manolache – Lereter – Mițaru. La 1 mai 1963 s-a inaugurat noul stadion al Timişoarei, numit chiar 1 Mai. Finalul acelui sezon, 1962/63, aduce un loc 3 pentru Știința în Categoria A, după Dinamo și Steaua. A jucat în celebrul meci Știința Timișoara – UTA, din primăvara 1964, care a generat un scandal uriaș. În vara 1964 a revenit la UTA.

După ce a renunțat la cariera de jucător (în 1968, de la Vagonul Arad), a devenit antrenor, la doar două echipe, din județul Arad (Frontiera Curtici, în eșaloanele inferioare, și Gloria Arad, în D3).

În calitate de „cavaler al fluierului”, a avut domiciliul în Arad, iar din 1979 la Timişoara. O carieră fabuloasă! Prima finală importantă la care a fost central a fost cea a Cupei României (1977).

A arbitrat, ca central, la turneele finale ale CM de tineret U20 (1981), Campionatul Mondial din Brazilia (1986), inclusiv celebrul Franța – Brazilia, cu lovitura de departajare a lui Bellone, care a generat o adăugire la regulamentul de joc, Campionatul European (1988), semifinala Olanda – Germania de Vest, dar și returul finalei Cupei UEFA (1987, Dundee United – IFK Göteborg). Iar la linie, finala CE de juniori U18 (1980) și finala CCE (1983).

A arbitrat, în total, ca central, nu mai puțin de șapte semifinale de cupe europene și 13 jucători care au cucerit „Balonul de Aur”! În toată această perioadă a avut, ca arbitru, reședința în Timişoara. S-a retras din activitatea de arbitru în 1989.

Are doi băieți, pe Valentin, fost arbitru, și pe Ovidiu, medic.