Boala Sărutului – afecțiunea prin care au trecut peste 95 la sută dintre oameni. „Bolnavul elimină virusul prin salivă"

Clinic, afecțiunea se caracterizează printr-o perioadă de incubație variabilă, cuprinsă între trei-cinci zile, și care se manifestă prin febră, mialgii, cefalee, transpirații, astenie fizică. Perioada de stare durează două-trei săptămâni.

Mononucleoza infecțioasă sau boala sărutului este o afecțiune acută infecțioasă și contagioasă produsă de virusul Epstein Barr.

Studiile arată că aproape 50 la sută dintre cazuri apar în copilărie, înainte de împlinirea vârstei de cinci ani. Urmează o nouă etapă, în adolescență și în cazul adulților tineri (14-25 ani), atunci când există un schimb mai ridicat de fluide (salivă), boala fiind mai rar întâlnită în afara acestui interval de vârstă.

De asemenea, infecția poate apărea și sub forma unor mici focare epidemice în colectivități școlare sau internate.

Clinic, afecțiunea se caracterizează printr-o perioadă de incubație variabilă, cuprinsă între trei-cinci zile, și care se manifestă prin febră, mialgii, cefalee, transpirații, astenie fizică.

Perioada de stare durează două-trei săptămâni și se caracterizează prin febră prelungită cu valori înalte, angină acută, ganglioni limfatici măriți sau inflamați, mărirea splinei peste dimensiunile normale, ficat mărit, erupție cutanată care prezintă atât pete roșii sau purpurii - macule, cât și mici ridicături, predominant pe brațe și pe trunchi.

Perioada de convalescență durează între două și patru săptămâni și se caracterizează prin astenie fizică importantă, poli adenopatie și tulburări de concentrare.

„Sursa de infecție este strict umană, reprezentată de bolnavii cu infecție acută, aparentă sau nu. Bolnavul elimină virusul prin salivă, necesitând contact foarte apropiat, de aceea i se mai spune și “Kiss Disease” sau “Boala Sărutului”. În ceea ce privește complicațiile, cea mai frecventă este reprezentată de anemia hemolitică autoimună (AHA), care apare în 2-3% din cazuri. De asemenea, mai pot apărea și complicații neurologice, encefalită, meningită, cerebelită, complicații hepatice, precum hepatită acută, dar la un număr extrem de mic de pacienți”, a declarat Cristina Anculia, medic rezident boli infecțioase la Spitalul “Victor Babeș” din Timișoara.

Majoritatea oamenilor care au contractat virusul nu prezintă simptome

Nu toate persoanele infectate dezvoltă simptomele specifice ale bolii. Majoritatea oamenilor care au contractat virusul nu prezintă simptome sau prezintă simptome ușoare și trecătoare, printre ele numărându-se oboseala și durerile de gât. În cele mai multe cazuri mononucleoza infecțioasă „se rezolvă" de obicei de la sine, în câteva săptămâni, fără un tratament specific.

„Tratamentul mononucleozei infecțioase este simptomatic în majoritatea cazurilor. Se administrează antitermice, analgezice și antiinflamatoare nesteroidiene. Se indică, de asemenea, o terapie suportivă cu repaos, hidratare, evitarea eforturilor fizice mari. Nu există profilaxie specifică. În focar se vor lua măsuri de respectare a igienei individuale. Cazurile din colectivități trebuie izolate, iar contacții supravegheați pe o perioadă de circa o lună”, a adăugat Ovidiu Roșca- medic primar boli infecțioase.

La persoanele imunodeprimate virusul Epstein Barr este responsabil de producerea Limfomului Burkit, un subtip de limfom non-Hodgkinian foarte agresiv, caracterizat prin tumori maxilare la copiii mici și tumori abdominale la copiii mai mari. Tot acest virus este responsabil și de producerea carcinomului nazo-faringian în anumite cazuri.

O igienă corespunzătoare și evitarea contactului cu persoanele bolnave pot ajuta la prevenirea răspândirii virusului.