Templul maharajahului, proiectul uriaş pe care Brâncuşi nu l-a făcut niciodată. Cum trebuia să fie somptuoasa clădire

Printre admiratorii creaţiilor brâncuşiene s-au numărat şi personaje exotice şi extrem de bogate. Printre aceştia s-a aflat maharajahul Yeshwanr Rao Holkar din Indore, unul dintre cei mai bogaţi oameni din India.

În anul 1933, maharajahul din Indore s-a aflat la Paris şi a vizitat atelierul lui Brâncuşi din Impasse Ronsin nr.11. Maharajahul Yeshwanr Rao Holkar cumpără o Pasăre în Zbor din bronz şlefuit şi-i comandă alte două, una în marmură neagră şi alta în marmură albă. Opera turnată în bronz este achiziţionată pe loc.
 

„Maharajahul de la Indore, alături de maharajahul de Kapurthala, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Indiei, a fost clientul lui Brâncuşi în 1933. I-a cumpărat trei piese din atelierul său din Impasse Ronsin nr.11. «Pasărea măiastră» în marmoră albă, în marmoră neagră şi în bronz lustruit“ , arată exegetul Petre Pandrea, în lucrarea „Brâncuşi. Amintiri şi exegeze“.

„Templul eliberării“

Maharajahul din Indore îi mai face lui Brâncuşi o comandă specială, şi anume să realizeze un templu.

„I-a dat o comandă pentru un «Templu al eliberării» în principatul său, la care Brâncuşi a lucrat din 1933 până în 1937“, mai menţionează Petre Pandrea. 

În primăvara anului 1936, Brâncuşi vinde cele două Păsări în zbor, în marmură albă şi marmură neagră, comandate de maharajahul din Indore pentru proiectul „Templul eliberării“. Potrivit unor surse, cele trei «Păsări» achiziţionate de maharajah, dar şi urna cu cenuşa maharaniei, urmau să fie adăpostite în templul conceput, care avea forma unui ou uriaş, asemănător cu începutul lumii.

Brâncuşi nu mai realizează „Templul eliberării“

La sfârşitul anului 1937, Brâncuşi a plecat în călătorie în India pentru a găsi la Indore un loc pentru a instala „Templul eliberării“ al maharajahului Yeshwanr Rao Holkar. Brâncuşi îl invită pe inginerul Gorjan să meargă cu el în vizita din India şi i-a împărtăşit intenţiile sale referitoare la proiectatul templu. Inginerul nu dă curs invitaţiei, pentru că se temea că nu va reuşi să termine în timp util „Coloana fără de Sfârşit“, la care lucra.
 

Brâncuşi nu va reuşi să se întâlnească cu maharajahul din Indore şi templul nu va fi realizat vreodată şi va rămâne doar în stadiul de proiect.

Brâncuşi s-a întors în Franţa după două săptămâni, după o escală de două zile în Egipt. A vizitat piramidele şi a explicat că cele două zile i-au fost de ajuns ca să mediteze cât pentru toată viaţa.