Obiceiuri specifice de Anul Nou în Gorj: „Vasilca“, păpuşa împodobită special de urători în prima zi din noul an
0În noaptea dintre ani, în în localităţile din judeţul Gorj încă se mai practică o serie de obiceiuri menite să aducă noroc şi bogăţie în noul an.
Pluguşorul este un obicei cu caracter agrar. „În unele localităţi din Gorj în după amiaza ultimei zile a anului, în altele în dimineaţa de Sfântul Vasile, oamenii, dar în special copiii umblau cândva cu un plug (de unde şi diminutivul de pluguşor) frumos ornat şi recitau o oraţie cuprinzând spectele esenţiale ale muncii în agricultură şi urmând drumul pâinii: aratul, semănatul, seceratul, treieratul, măcinatul, coacerea pâinii, iar la încheiere urarea de sănătate, de bine şi un an fericit. Textul era diferit de la zonă la zonă, de la sat la sat (mai lung ori mai scurt). (...) Pocnitul din bice, clinchetul clopoţelului, bătutul tobei aveau menirea îndepărtării spiritelor malefice. Buhaiul imita mugetul boilor care trăgeau plugul, ce lăsa brazdă adâncă de belşug. Pluguşorul era însoţit adesea şi de instrumentişti, fluieraşi, violonişti, cimpoieri, care interveneau mai ales în deplasările urătorilor. (...) Cei care urau cu pluguşorul erau răsplătiţi cu colaci“, relatează etnologul Alexandru Doru Şerban în lucrarea „Cultura ţărănească gorjeană“. În unele localităţi, flăcăii care urau, mai completau textul tradiţional cu strigături potrivite pentru fiecare casă, după cum era de frumoasă ori de urâtă fata, de harnic ori de leneş gospodarul.
Sorcova
Copiii merg cu sorcova în prima zi a anului. Ei urează la mulţi ani şi viaţă lungă. „Cândva şi în Gorj copiii sorcoveau cu un mănunchi de rămurele de pomi fructiferi ori de trandafir, puse la înmugurit în seara de Sfântul Andrei. Era în prima zi a anului un semn al vegetaţiei reînviate, iar prin analogie se face şi urarea: «Să trăiţi, / Să înfloriţi, / Ca un măr / Ca un păr / Ca un fir de trandafir». Mai nou sorcova este confecţionată din flori artificiale şi foiţe colorate. Ea este păstrată la loc de cinste (la oglindă sau la icoană) până în anul care vine“, mai menţionează Alexandru Doru Şerban.
Cerbul şi Brezaia
În zona localităţii Tismana, Tinerii mergeau între Crăciun şi Anul Nou cu „Cerbul“ şi „Brezaia“.
„Acestea erau măşti zoomorfe reprezentând prin sincretismul manifestării cetei, moartea şi renaşterea. Textul invocând ridicarea măştii: «Hai sus cerbule, sus”, era acompaniat de melodii ale fluieraşilor (în special) pentru a crea buna dispoziţie“,
mai menţionează etnologul gorjean.
„Vasilca“
Într-o localitate de lângă municipiul Târgu Jiu, în noaptea de Anul Nou, se ura cu „Vasilca“. Urătorii, în număr de cinci - şase, umblau cu o păpuşă mare, frumos îmbrăcată, numită Vasilca, după sărbătoarea Sfântului Vasile. „La fereastra gazdei textul de urare de bine pentru anul care urma, era însoţit de cântecul instrumentiştilor şi de jucarea Vasilcăi. Gazda invita pe urători în casă unde se înălţa din nou cântec de urare, apoi cei cu Vasilca erau cinstiţi cu băutură şi răsplătiţi cu sume simbolice de bani“, se mai arată în lucrarea „Cultura ţărănească gorjeană“.
Ridicatul copilului la grindă
Un alt obicei este practicat în ziua de Sfântul Vasile. Copilul care nu a împlinit un an de viaţă este ridicat de moaşă la grindă. „Pe capul copilului se pune colacul presărat cu zahăr şi astfel acesta era ridicat de moaşă la grindă de trei ori, urându-i-se ani mulţi, sănătate şi fericire: «La mulţi ani să trăieşti, / Până-n grindă să creşti». Urma apoi petrecerea în cinstea evenimentului la care participau familiile moşilor şi nepoţilor.