Moneda olandeză care a fost strămoşul leului românesc. „Avea pe avers un leu stând pe labele din spate“
0Primele monede cu numele „leu“ au apărut în anul 1867, sub domnia lui Carol I. Scriitorul Ştefan Agopian, care a fost un numismat pasionat, a prezentat, pe scurt, istoria monedei naţionale.
Acesta arată că pe teriroriul României au circulat numeroase monede, de o diversitate mare.
„Încă din antichitate, pe teritoriul istoric al României circulaseră sute de monede, de o diversitate care mă fascina, aşa că am început să strâng monedele care în decursul timpului îi făcuseră fericiţi sau îi nenorociseră pe români. De la tetradrahmele lui Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru Macedon, la talerii bătuţi de Maria Tereza, totul mă interesa în egală măsură. Îmi cumpărasem cărţi de specialitate şi din străinătate rudele şi prietenii îmi trimiseseră cataloage foarte specializate, aşa că începusem să ştiu mai multă carte decât colegii mei numismaţi bătrâni...“, povesteşte scriitorul Ştefan Agopian în cartea „Scriitor în comunism“.
Talerul olandez, monedă fictivă în România
Numele monedei naţionale provine de la un taler olandez.
„Tot întorcând lucrurile pe toate părţile, am aflat, de exemplu, că moneda naţională leul îşi trage numele de la un taler olandez, numit Löwenthaler sau ,,leoninus", care circulase în Europa pe la sfârşitul veacului al XVI-lea şi care avea pe avers un leu stând pe labele din spate, mare cât toată moneda“, prezintă Ştefan Agopian.
„Leoninus“ a fost larg răspândită în România şi era luat ca bază în calcularea cursului de schimb al monedelor străine. „Aceşti taleri au ieşit din circulaţie la un moment dat, dar românii i-au folosit ca monedă fictivă pentru a calcula în lei valoarea altor monede aflate în circulaţie. Cancelariile domneşti anunţau periodic cursul oficial al monedelor străine luând în calcul la aceste leu fictiv. Asta până în 1867, când sub Carol I s-au bătut primele monede cu numele de leu, având subdiviziune banul“, relatează Agopian.
„Român“, moneda lui Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza dorea o monedă după modelul francez, care să se numească „român“
„Daca A. I. Cuza nu ar fi fost debarcat de la domnie, numele monedei noastre ar fi fost altul. Cuza era hotărât, a bătut şi probe în Franţa, ca moneda naţională să se numească român, după modelul Franţei care îşi numise moneda franc. N-a fost să fie“, a mai povestit scriitorul.
Vă recomandăm să citiţi şi
Centrul de vaccinare din municipiul Motru ar putea fi închis din cauza facturilor mari la utilităţi